Hipodromul de cursă lungă (Cenotaf pentru emulii mei literari)

[Igor URSENCO]

În viața mea literară m-am poticnit

de Mesii de cartier și poeți

minori, disperați să bea măcar apa

din subsolul

revistelor efemeride. Dar s-au scurs

 

timpurile cînd Lermontov

și Hemingway le acordau, sărmanilor de ei !, măcar onoarea de a le atinge

pistolul ori mănușa de box. La fel cum

 

unul, Macedonski Alexandru, avea toate șansele

să rămînă în Istoria

Marilor Clasici ai Literaturii

Române, dacă mai avea nițică răbdare

să-și tempereze vreo patruzeci de zile măcar talentul invidiei pînă să moară

definitiv Poetul

Național Eminescu. Poate toate cursurile

 

de creative writing românești ar trebui să fie prefațate

obligatoriu de pasajul biblic dedicat

lui Satana ce-l provoacă

pe Iisus, zicîndu-i: „De ești Tu Fiul

 

lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea

să se facă pîini!”. Dar scris

este: „Nu numai

cu pîine va trăi omul, ci cu tot Cuvîntul care iese

din gura lui Dumnezeu”. Acest har

 

ingurgitabil al Cuvîntului

ce-a reușit să despartă bărbații

literelor române

în două  tabere de  Monștri: sacri

și grafomani. Anume din cauza asta nu-i pot ierta

 

nici pînă acum replica pe care Iisus o putea da

ispititorului său estetic: „Bine,

 

mă Cornoratule, treacă de la mine

și paharul acest. Pînă

 

la a doua mea venire

definitivă îți dau voie

să fii și tu

                poetul

                            Macedonski!”

[Monica Rohan]

Amărăciunea revoltată? Blânda-mâhnire are de spus... Un poem care „ustură”. Bravos!

[Savu Virgil]

fizic barbatul poate primi si de la sotie si de la curva aceleasi placeri ! daca omul nu are suflet nu poate face nici o diferentza! daca barbatul are suflet (si asta e cam f rar)refuza curva ca un mare pericol !! daca omul e la stadiul de animal o socoteste pe curva ca fiind superioara sotiei !! (la fel si in cazul femeilor,normal )