I think it is safe to assume that in the life's evolution on Earth, sex did not came into the scene at first as a procreative solution, because it's a leap too far from cellular division to sexual reproduction.This is not how evolution works like.It must have been some intermediary stage.
So what was this intermediary stage?Let's imagine a primitive form of life living in the primordial soup.This form of life must have had two necesities to fulfill, one of them being the need for safety and the other one the need to feed.Now as you can guess, those two necesities did not always got along.Searching for nutrients implies taking risks,sacrifice comfort and it's energy draining.So this two needs must have been in a constant battle with each other, each taking turn in controlling the organism's actions.Let's assume that in an initial stage that primordial organism developed some tentacles that helped him search a larger area for nutrients without moving too much.Those tentacles also served as a warning mechanism that signaled the organism if it was getting to close to highly uncomfortable,dangerous zones.The tentacles where good but not good enough.So now the organism goes to phase two.She releases the tentacles from her body turning them into semi-independent organisms witch role was to search the enviroment for nutrients and bring them back to the mother organism.But how she could control those organisms?
Well this is where sex comes into play.Those small independent organisms, former tentacles,did not have the ability to process the nutrients and turn them into energy so they where forced to bring them back to the mother organism receiving in exchange energy(under the form of a chemical reaction maybe ?).This small semi-independent organisms were,in my opinion,the first males.From there on male/female psihological characteristics developed around this two separated organisms.Later on this two organisms came together again,both "the new male" and "the new female" (organisms that contained both the male and the female within them) developed their own strategies of adaptation (satying alive and fed) starting from what they already had and sex become a procreative solution.This is how i think sex appeared in the scene.
There are many observations I made over the years that seems to support this theory,for instance pleasure,all kinds,not only sexual(because all kind of pleasure are linked and evolved from the sexual kind) gives you energy,confidence your masculine self seem to be boosted.However when you make love (not sex) you feel drained of energy,I think the explanation for this is that when you make love it's your feminine self that is involved,not your masculine.Also when you boast and people admire you you feel energized,but showing admiration for someone who is boasting is energy draining.My opinion is that when your girlfriend is asking you to listen to her she actualy wants tu fuck you,she wants to sell you ideas and wisdom for admiration,and when you are clearly not interested but she still insist for you to listen to her she wants to rape you :))).And then why boyfriends are not usually interested in fucking their girlfriends in this "methaphisical" manner ? Because in his deep inner self a man sexual instinct is usually oriented at the group,at all females,not at a particular individual one (see "The Hero" complex below).If you observe a group of male adolescents talking it's like a contest,everyone wants to fuck.I don't know about girls..and anyway there are much more to be said about the subject and i'm not in the mood right now :).Somehow I hope you will help me clarify the problem.

Vizualizări: 58

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de dinu deleanu pe Ianuarie 16, 2017 la 6:46am

:) merci de coment

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Ianuarie 16, 2017 la 6:44am

Revin cu o precizare: poezia face parte din volumul meu de versuri "Armonii divine modificate genetic - De la cuvântul lui Dumnezeu la cuvântul omului" publicat în decembrie 2009

Primele mele incercari de scriere in versuri le-am expus pe acest site înainte de editare:

http://reteaualiterara.ning.com/forum/topics/about-the-human-genre-...

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Ianuarie 16, 2017 la 5:42am

 

5. Parfumul creaţiei

Moto: Biblia – “Cântarea cântărilor” şi

           Enăchiţă Văcărescu – “Într-o grădină

 

Regina sufletului meu organic

prof. Despina Stoica

 

Când nu erai, pluteam prin haos şi mă gândeam adeseori

Cum să creez o lume-n care să te cuprind de subţiori;

O lume-n care doar noi singuri să ne-nvârtim ameţitor

Şi-n care sufletul tău tandru cu al meu suflu să-nconjor.

 

Când ţi-am privit întâia dată trupul tău alb şi-unduitor,

Prin sufletul meu, rece încă, s-a strecurat un cald fior.

Virginitatea frunţii tale parcă-mi şoptea să o sărut;

Cuvinte să-ţi rostesc, prin suflet, căci rămăsesem ca şi mut.

 

Simţeam că respirai prin mine şi-n mine singură intrai;

Simţeam că mâine, fără tine nu are rostul ce-l rosteai;

Momentele de fericire se-armonizau în amândoi

Şi ne făceau să fim ca unul, deşi, în fizic, eram doi.

 

Trupul, pe care fiecare îl stăpânim ca pe-un întreg,

Se integrase-atunci cu tine şi nu puteam să înţeleg:

Cum poate unul fără altul să vieţuiască pe pământ?

Cum poate Dumnezeu s-accepte ca noi să mergem în mormânt?

 

Ardoarea, ce-ţi brăzda privirea şi-n trupu-ţi cald eu o simţeam,

Mă îndemna să-mi vărs iubirea peste tot ceea ce vedeam.

Vroiam cu tine să m-acopăr’, tot trupul crud să ţi-l devor’.

Credeam că asta-i fericire: să n-ai la inimă zăvor.

 

Când mi-amintesc de fericirea ce-n trup eu o lăsam să intre,

De mângâierile pe care doar tu mi le creai; … în minte

Ele formau trasee clare, pe care şi acum le văd;

Senzaţia de împlinire, ce mă-ndemna să fiu slobod.

 

Privirea ta, încă senină, mai mă-nfioară câteodat’ …

Şi mă întreb dacă-s devină că eu nu te-aş fi modelat;

Dar poate tu nu vrei, desigur, pe al meu drum ca să păşeşti

Şi, când te încordezi în suflet, nici nu-mi dau seama ce gândeşti;

 

 

Simţeam, în sufletul organic, că tu doar pentru mine creşti …

Dar nu te pot avea pe toată, sălbatică aşa cum eşti;

Sau poate “Cineva”, aievea, de care-n suflet ne-am legat,

Nu vrea ca să fim împreună, chiar dac-acuma par bogat.

 

Regin’ a sufletului meu organic, aş vrea în braţe să te strâng,

Dar nu mai pot, căci azi un “ghimpe” mă-npunge-n coastă să te-nfrâng.

Mi-a fost şi dor, mi-a fost şi sete, în purpuri vroiam să te-mbrac,

Dar “Cineva”, în vis, îmi spune c-aşa ne-am transforma în drac.

……………………………………………………………………….

Parfumul dulce-al ei senzaţii se risipeşte-ncetişor

Şi paşii ei îi văd, aievea, plecând tiptil din dormitor;

E-un vis ce-n trup încă se simte şi sufletul mi-l răscoleşte,

E-un câmp de unde ce mă prinde şi trupul mi-l înnebuneşte.

 

Nu ştiu ce ochi mă face-acuma să văd în dulcile-i suspinuri

Doar micile plăceri deşarte, ce se transform’ apoi în chinuri;

În ale sale forme suple, ce mă-ncântau cu desfătare,

Eu văd acuma alte forme, ce mă îndemn’ spre cugetare.

 

E greu, dacă doreşti prin funcţii, să integrezi doar din imbold,

Lăsând, ce vine prin deducţii, să intre-n trupul tău slobod;

Cunoaşterea de sine-nseamnă să le cunoşti pe fiecare;

Dar, vezi, nu uzul lor te-ndeamnă să le consumi cu cumpătare.

 

Ele sunt flori, ca şi-n grădină, şi-n casa ta dacă le bagi

Le rupi din lumea lor divină şi-apoi tu trebuie să tragi;

De le priveşti şi doar le mângâi, cu gândul pur pentru frumos,

E ca şi cum, din fiecare, extragi parfumul cel duios.

 

Pe lângă ea mai este El, care şi-a pus în ea speranţa

Că eu prin ea voi fi ca El, fără ca să-i modific nuanţa.

Parfumul ce din ea emană e-o parte din Duhul divin

Pe care Adam şi cu Eva au hotărât să-l ia cu chin.

 

Dar ce-a fost greu curând va trece, deşi el nu va fi uitat,

Şi tot ce Duhul ne petrece pare că-n om s-a întrupat.

Cunoaşterea a tot ne-ndeamnă să ne-nţelegem la un loc,

Fără ca să tocăm planeta şi să o facem ghemotoc.

 

El ne transmite-n câmp, prin Duh, vaccinul anti-informatic,

Ce, prin credinţă, se transformă-n sângele cel figuratic,

Ce se creează doar în stern, în coasta vechiului Adam,

Şi te faci bine, la un semn, fără ca să-I donezi vre’un ban.

 

Prin puritatea Lui din suflet, El ştie că pot să-mi revin,

Şi că nicicând, după creaţii, în suflet, n-o să mai suspin.

El ştie că pot fi capabil, prin har, să fac ce face El

Şi să elimin răul, care s-a cuibărit pe lângă “Miel”.

 

Epilog:

Către sfârşitul vieţii, ce-n lume a trăit,

Celebrul Eminescu ne-a dat iar de gândit;

Ce voia el să facă cu funzele pe care

Le aduna din câmp să le bage-n buzunare?

 

Frunze

prof. Eduard Minasian

 

În opinia mea, pomul cunoaşterii este cunoaşterea în amănunt a creaţiei şi este format din 7 crengi divine ale marilor religii, ştiinţei şi artei, una umană a creaţiei diabolice şi conţine multe frunze formate din cele peste 10000 de concepte religioase, peste 8000 de domenii ştiinţifice şi nenumărate domenii artistice.

 

Pomul cunoaşterii

Prof. Despina Stoica

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor