M-am exprimat în felul respectiv deoarece, pentru omul rațional, o faptă care nu-și are izvorul în propria-i voință devin ceva instinctual (nu am pus în discuție situații în care voința poate fi violată). La fel și cu intuiția! Ea îi „pică din cer” (deocamdată), nu este ceva care să urmeze calea rațiunii și nu ține cont de nicio trăsătură caracterologică. Din acest motiv am denumit-o „instinct spiritual”. Între cele două... „naturi instinctuale” (iară o să spui că nu ești de acord cu exprimarea), după cum am spus, fapta are la bază voința ca rezultat al unui impuls exterior sau chiar interior și ține cont de ceea ce numeam trăsături caracterologice sau, altfel spus, de personalitatea omului în cauză. Faptul că omul nu reacționează la fel cu semenii săi la același impuls primit prin percepții, ține chiar de natura acestei personalități. Ea este o combinație dintre moștenirea vieții anterioare, transmisă prin corporalitate și manifestată prin forma corpului fizic (aspect, înfățișare), temperament, caracter și alte caracteristici parvenite prin corpul eteric și astral și, viețuirile ca eu ale celor trei componente care se manifestă ca suflet al senzației, al rațiunii și afectivității și suflet al conștienței care, toate trei, sunt exponentul vieții în curs, dar și prin ceea ce strânge omul în existența lui ca sferă a propriei cunoașteri. Gândește-te la jocurile mecanice... Flippere, parcă! Cam așa se întâmplă și cu impulsul primit printr-o percepție; e dat de colo-colo, se lovește de... ceea ce găsește în interior ca trăsături caracterologice, susținut fiind de rațiune, care și ea este tot o astfel de trăsătură, până ajunge să determine o hotărâre în urma căreia are loc o reacție volitivă sau nu.
Ceea ce defineam mai sus ca personalitate nu este, altceva, decât varianta ei luciferico-ahrimanică. Spun asta pentru că ea este cam același lucru cu eul sufletesc luat drept conștiență de sine în planul conștienței. Iar acest eu sufletesc are natură luciferică (vezi alte postări). De la apariția sufletului rațiunii, dar și prin corpul eteric, ce-i drept, el mai suferă și influența ahrimanică. Dacă privim problema la nivel de forțe spirituale care se focalizează în acest eu, vedem că el este „țintit” din trei direcții. O direcție luciferică, lucrând în sens invers traseului său normal evolutiv, dar tot în sens spiritual, o alta prin care se încearcă țintuirea lui în actuala lume materială prin forțe de natură ahrimanică și, forțe... să le spun, de natură hristică, care se manifestă în direcția evoluției corecte care i-a fost hărăzită omului. De fapt, adevărata lui evoluție normală este dată de rezultanta acestor trei forțe. Cam asta trebuie înțeles din ceea ce se întâmplă cu omul zilelor noastre. Fără Lucifer și Ahriman omul nu ar fi ceea ce este astăzi, doar că, în permanență, Hristos trebuie să ne stea în față ca țintă finală. Lucifer înseamnă... purtător de lumină. Entitățile luciferice sunt cele care au sarcina de a scoate omul din tenebrele stării animalice. Nu toți lucifericii au rolul de a ne... „împiedica” evoluția. Starea actuală a omului este datorată în cea mai mare parte lor, iar omul s-a complăcut în ea. Trebuie spus, însă, că, lumina luciferică este cea care ține de lumea materială, cea pe care noi o percepem cu simțurile, adică tocmai cu ce am fost „dăruiți” de Lucifer; la simțuri mă refer!. De ce spun că Hristos este adevăratul Lucifer, adică adevăratul purtător de lumină? Deoarece El este purtătorul luminii veșnice, purtătorul luminii spirituale, care, într-adevăr, este adevărata lumină. Această lumină omul încă nu o percepe; ea este, dar pentru el este întuneric.
Problema evoluției umane alături de Lucifer și Ahriman este bine a fi privită, însă, în perspectivă. Omul nu poate ajunge la culmea evoluției sale fără acești doi... huliți ai religiilor. Partea proastă este că au și ei, interese de... ierarhii... dacă le pot spune așa, prin care cam exagerează. Mă rog! Oricum, sunt mult peste noi ca evoluție, așa că, în mare, ar trebui să le mulțumim. Deci, ca să concluzionez, personalitatea omului actual este una de factură luciferico-ahrimanică cu vagi tente hristice, încă. Mă refer la majoritate. Acestă personalitate tinde, însă, să treacă în una de natură spirituală prin întărirea rolului pe care principiul hristic îl va juca în ea. Nu mă refer la momentul transcenderii ei. Faptul că omul este în faza dezvoltării sufletului conștienței din anul 1413, cel care îmbracă Eul spiritual, va determina, pe viitor, o reorientare a sufletului rațiunii tocmai spre această componentă sufletească de unde curge... numai miere și lapte, adică morala și iubirea spirituală. Oameni ajunși la acest nivel sunt destui, doar că ei nu prea se „bagă în seamă”, în comparație cu ceilalți. Lumea apare atât de pestriță tocmai datorită multitudinii de stări și... „întrestări” pe care le ocupă. Și asta nu a depins doar de avântul fiecăruia. Unii, cu siguranță au fost privilegiați în propriile lor evoluții, alții poate vitregiți. Și, uite așa, a ajuns societatea noastră să arate cum arată. Problema, pentru a fi înțeleasă corect, ar trebui privită tocmai din acest punct de vedere și nu cu rațiunea. Rațiunea nu-ți va spune decât că unii sunt buni și alții răi. Dar, a cui rațiune? Vezi, depinde pe cine vei întreba! Singurii oameni care pot interpreta just o radiografie a societății umane actuale sunt cei care au depășit faza în care consideră că rațiunea lor este atotștiutoare. Ideea de bază ar fi că nu există o evoluție în bloc, în care toți membrii valului să se găsească simultan pe același nivel. Evoluția are nevoie de diferențieri. Să-l judeci pe unul sau pe altul că este altfel decât tine... hm! Am să te rog să te uiți în jurul tău! Ce vezi? Personal, consider că a trăi timpurile actuale, aici, în România, este o mare șansă spre a înțelege mai bine lucrurile despre care vorbeam mai sus. Faptul că am trăit în socialism, socialism căruia, mai toți îi spun comunism (fără să înțeleagă care ar fi diferența) atâția ani, faptul că am trăit să văd, apoi, ceea ce a însemnat democrația pusă față în față cu acest socialism, mi se pare o mare șansă. Socialismul a demonstrat că poți să-i promiți omului orice dar, dacă i-ai afectat libertatea pe care el o pretinde la momentul respectiv, prin evoluția lui, nu ai rezolvat nimic. Un regim care afectează libertatea omului nu poate fi menținut decât prin forță. Pe de altă parte, din momentul în care democrația a venit cu... darul ei de libertate... hm! Omul și-a dat arma pe față și fiecare și-a arătat stadiul evolutiv la care se ridică. România a trecut printr-o perioadă în care nu a avut practic legi și, în câțiva ani, întreaga, măreață proprietate a tuturor, proprietatea socialistă, pentru care fiecare a contribuit prin salarii mici, frig în case, penurie de alimente... a trecut pe nevăzute și pe neștiute în buzunarele, conturile și în proprietățile așa zișilor întreprinzători care nu au fost decât cei care s-au înrolat rapid în noile puteri ale statului, în politică etc. Cine sunt ei? Ei fac parte din unele categorii de care vorbeam mai sus și care acum, au devenit „exemplele” de urmat. Care ar trebui să fie atitudinea ta, a celui care a fost exclus de la... împărțeala ilegală, nu pentru că nu ai avut loc de ei, ci pentru că nu i-ai văzut morala? Păi... cum spuneam! Trebuie să-i înțelegi! Nu te aștepta, însă, ca ei să te înțeleagă pe tine! Ei nu au, încă, această capacitate, iar tu, chiar nu ai nevoie de înțelegerea lor! Ceea ce ar trebui să-ți dorești, ar fi ca și ei să ajungă la înțelegerea ta, adică să evolueze și ei pe linie spirituală. Pentru cei care contemplă starea de moment a societății, fără a se implica, ceea ce s-a întâmplat este o mare lecție care lor le-a fost oferită gratuit. În sensul că, poți învăța ceva din ceea ce face altul, fără a te încărca cu efectele unei karme negative. Și, ar mai trebui avut în vedere că, în urmă cu vieți și cei care dezaprobă ceea ce văd astăzi s-au găsit în posturi asemănătoare, poate chiar mai condamnabile. Peste „ eoni”, când te vei întâlni cu... nu știu cine nu-ți place ție acum, vei citi în privirea lui aceeași înțelepciune pe care ai acumulat-o și tu în toată existența. Și, cine știe... poate îți va fi chiar dor. Ce-i o viață, până la urmă!?

Dar, hai să ne facem că am uitat ce am spus mai sus și... să bârfim puțin!
Uite-te la generația de după 89! Eu îi spun generația needucată. De ce? Pentru că lozinca celor care trebuiau să-i educe este: FĂRĂ STRES. Cum poți pretinde așa ceva!? Educația este prin definiție stresantă pentru că este, în primul rând, un proces de cunoaștere, ia în al doilea vorbim de o cunoaștere restrictivă. Copilul trebuie să înțeleagă ce are voie și ce nu are voie să facă. Era un banc, pe vremuri: „tot ce este bun este ori ilegal, ori imoral, ori îngrașă. Copilului de astăzi i se permite orice pentru a nu fi stresat. Și iată rezultatul! Generația bacalaureat! Pentru a reuși în viață au fost învățați de mici să fraudeze. Exceptând ceea ce vedeau la alții, ei au înțeles, în neputința lor generată de educația fără stres, că, pentru a ajunge la ceea ce-și doresc nu există restricții (desigur că există și excepții). Ei pot face orice fără a fi trași la răspundere pentru că, vezi Doamne, ei sunt minori. Școala pentru ei a devenit un club unde se întâlnesc să mai pună la cale cine știe ce isprăvi: droguri, țigări, băutură, violență, sex de la 13 ani, mă rog, poate or fi 14. Profesorii... niște nimeni care sunt puși doar să-i promoveze; altfel, îi înjurăm, îi scuipăm, îi lovim... sau îi reclamăm la PROTECȚIA MINORULUI... sau îi dăm în judecată. Nu cumva să-i streseze cu învățătura. Ore cât mai puține, teme, mai deloc, dar vacanțe și zile libere cât se poate de multe. Din momentul în care condițiile de examinare la bacalaureat nu le-au mai permis fraudarea, examenul în cauză a devenit marele hop al generației. Dacă treci de el, nimic nu te mai poate opri. Facultatea? Hm, se cumpără! Și sunt denumiți ca fiind generația... „frumoasă și deșteaptă”. Ei sunt acum „corporatiști”, ei sunt „IT-ști”... Nu știu ce denumiri mai pompoase să-și dea pentru a-și masca ignoranța. Nu mai există frizeri, coafeze, cizmari, bucătari... Toți sunt ...stiliști. Nici limba natală nu și-o mai știu. Limba română a devenit o găleată cu lături dacă nu este garnisită din plin cu expresii în engleza de „salon”. Mai recent, tineretul nostru „deștept și frumos”, după ce a fost educat în stilul „noii renașteri” a ieșit în stradă să stabilească tot el cum ar trebui să trăim, noi toți, după chipul și asemănarea lui. Pentru ei nu există ordine socială, nu există reguli... nu există decât cheful lor. Este „cool” să se adune prin rețele de socializare și să ceară schimbarea unu guvern și a unei majorități parlamentare. Este „super OK” să-și facă „selfiuri” strigând „jos guvernul”. Nu contează ce a hotărât o majoritate votantă cu trei săptămâni în urmă. Ei vor altceva. Pe ei îi stresează situația de a nu fi ceva pe placul lor. Ei nu au fost educați în spiritul responsabilității. Îi acuză pe alții de hoție, dar ei nu înțeleg că a schimba o ordine rezultată ca urmare a unui proces democratic, este o hoție și mai mare. Să furi, să deturnezi voința majorității este o hoție cu mult mai grea decât cea pe care o reclamă ei. Iar, să nu înțelegi interesele politicienilor și manevrele în a te manipula, este pur și simplu prostie, nu deșteptăciune. Se te opui unui act de clemență, cum este grațierea, indiferent cine ar avea de profitat de pe urma lui, este un act de sadism! Unde este compasiunea, unde este iertarea? Vorbim de repere morale induse de stres, cumva? „Noi vrem să fim iertați”... dar nu și ei, pentru că, „ies hoții din pușcărie!!” Dar ei ce sunt atunci când vor să fure majorității rezultatul unor alegeri la care au participat și ei, dar... AU AVUT GHINION!? Aaa... faptul că au ieșit alții, hm... îi stresează!? Am uitat, în prostia mea. Ei sunt generația fără stres, desigur. Ceilalți, ce mai contează! Ei știu deja ce este stresul. Se stresau, pe vremuri, să-i poată crește onorabil pe părinții nestresaților de astăzi. Nu alimente, nu lapte praf, nu căldură în case... nu, și nu, și nu, și nu! O generație de sacrificiu... nici deșteaptă, nici frumoasă. O generație furată de când s-a născut. Ce mai contează că îi mai fură și nepoții lor, acum. Oricum le-au dat tot ce au avut ei mai bun. Este adevărat, poate nu se așteptau chiar și la asta, dar... s-au obișnuit să plece capul, pentru că, ziceau ei, „alții sunt mai deștepți”, iar copiii și nepoții lor „să nu crească cum am crescut noi, SĂ FIE MÂNDRIA NOASTRĂ!”

Având în vedere cele spuse, propun ca bacalaureatul să fie declarat ilegal, iar cei care l-au inventat, dacă mai sunt în viață și îl mai susțin, să fie dați pe mâna procuraturii, pentru că... STRESEAZĂ tare de tot!. Și, mai zic, să incriminăm în continuare epoca... „comunistă” (sic!). Dacă nu erau ei, mă gândesc, nu ar mai fi fost nimic de furat în țara asta și am fi fost cu toții oameni cinstiți! Deci, tot de la ei ni se trage, nu? Dar... cum bârfa nu e de noi, zic să ne facem că nu am citit și să ne reîntoarcem la... încheierea anterioară. Ce-i o viată, până la urmă? „Doamne, ajută!”

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor