Şi-am să te port ca pe-o icoană rară...

Cu braţu-mi stâng
te-am strâns la piept
ca pe-o comoară rară
azi...
îndrăznind – întâia oară
te-am dezmierdat
şi ţi-am şoptit:
„Iubita mea!”

...

Cu degetele-mi fine
te-am prins de mijloc
sfios, înflăcărat...
aşa cum răsfăţată-i
o strună de vioară
iubita mea,
iubita mea
cu trup de primăvară...

...

Şi azi...
am să-ţi promit
c-am să te port în suflet
ca pe-o icoană rară
la care-am să mă rog
şi-am să mă-nchin

...

... să nu te pierd,
să nu te pierd
iubita mea,
iubita mea
izvor de bucurie
şi senin...
28 ianuarie 2011

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor