când nu puteam dormi făceam de toate
spălam puntea
zburam cu deltaplanul
beam pelin
diminețile mai erau cum erau dar nopțile
ni le pierdeam prin cinematografe de frica
nicovalelor ce picurau pe stradă

acum ni se par toate atât de depărtate
poate e de vină vifornița care ne-a adus aici

între privirile noastre se face o masă mare
plină ochi cu fructe de beton
am vrea să ne atingem ne mușcăm buzele de atâta dor
dar pe lângă fructele astea
brațele noastre par niște viermi
și asta ne sperie

Vizualizări: 190

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gabriela Beldie pe Ianuarie 16, 2013 la 10:32pm

Sigur vifornita e de vina! :)

In rest...dincolo de betoane si spaime, un poem interesant.

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Ianuarie 16, 2013 la 10:21pm

Să auzim de bine!!!!

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor