- La miezul nopții am lăsat paharul,

Cu forma gurii tale pe contur,

Pe noptieră, să-ndulcesc amarul

Singurătății negre, dar îți jur

 

C-am să-mpletesc din razele de lună

Un pat de flori pe care să te culci,

Să descifrăm mistere împreună

Și zilele vor fi atunci mai dulci,

 

Am să-ți pictez doi fluturi albi pe coapsă,

Un pescăruș, în zbor, lângă buric,

Să-mi fii și recompensă, și pedeapsă,

Că lângă tine nu-mi refuz nimic.

 

- În miezul zilei mi-am adus aminte

De vraja nopţii albe ce-a trecut,

Niciunul dintre noi n-avea cuvinte,

Dar mierea s-a prelins într-un sărut

 

Pe buzele carmin, parcă jăratic

Ţâşnea din ele-atunci când obosiţi

Ne odihneam pe-un pat aristocratic

S-o luăm de la-nceput nestingheriţi.

 

Am reluat cu încăpăţânare

Un ritual pe care amândoi

Am reuşit să-l scoatem din tipare.

Îţi jur că nu-s hotare pentru noi.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 38

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor