și păsările mor și cad în pământ

aveam două vieți

a doua

a început când am înțeles că am numai

una

 

una care se urca pe ochiul unei catedrale

de religie barbară

culoare-abia ținută-n ou și învelit de-o piatră 

am plecat dintre cuvinte

desculț

din cercurile apei am cioplit

o salcie

și sarea ei și-argintul ei și caii ei și luna ei au avut dreptul

la o frunză la două la trei  

din trupul unei ore-abia născută    

lacrima de lup mi-a făcut urme-n zăpada

îngerului

care zicea florii de oțel să zboare

spre fluturi

fluturi

îmi desena litera F curbe periculoase când

scria o poezie

despre asfalt

mi-am smuls coasta de femeie era

o mare cusută într-o literă de nisip așteptând

să fie eliberată

atunci

am luat piatra de pe umbra de mesteacăn

și pasăre

cu două mâini și două picioare și o idee răsădeam pământ în aer

precum o floare de tei

 

așa am înțeles că am numai

 

Vizualizări: 104

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de carol bur harnagea pe Martie 17, 2015 la 11:08pm

surprinzătoare asocieri de imagini...dar îmi place universul creat, o admirabilă utopie! Iar ideea din prima strofă este excelentă: un balsam pentru o minte luciferică neconsolată de unicitatea unei existențe limitată.

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor