își plânge el iubita în miez de noapte

își plânge el iubita în miez de noapte

și visele-și alungă tot atuncea

pe țărmul existenței sale

nu-i nici curmal nici palmier nici umbră

lumina lunii îl învăluie în miez de noapte

din toate părțile ca o metaforă adâncă

deschise-s porțile el stă în prag

și nici nu intră nici nu se-ntoarce nici nu cântă

se acoperă cu pagini în miez de noapte

și tremură un demon e pe cale să-l ajungă

așterne tușul el întoarce foaia

și scrie și se-nvârte și nu uită

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor