să ne iubim lângă betoniere şi excavatoare

în şanţurile de canalizare din faţa blocului

sub norii pătaţi cu tot felul de chimicale de lângă combinat

unde muncitorii fac glume încheagă coversaţii

 

să ne sărutăm în saloanele insalubre ale spitalului de oncologie pediatrică

unde moartea e o bătrână acră ce le zâmbeşte copiilor adesea

 

să duhnim a tăcere şi formol în fiecare zi

să privim cadavrul pisicii albe zdrobite de asfalt

deja a prins viermi

aşteptăm să de descompună

 

să compătimim transpiraţii din tramvaie

şobolanii

toxicomanii adormind în canale

putrezind printre seringi

 

să ne uităm la televizor

să rânjim unul la altul

ce bine că suntem oameni şi nu muşte înotând în ceşti de ceai

viermi de mătase

gândaci de bucătărie

bacili

microbii care îl vizitează pe farmacist aidoma unor turişti

ce bine că nu suntem păianjeni văduva neagră

fiindcă ar trebui să mă mănânci la micul dejun

atunci ai afirma că sunt gustos

 

să adormim într-o iurtă din piele de cămilă

deasupra noastră cerul să miroasă a stele şi a naftalină

o ouled-nailă să danseze în cafe-urile algeriene

iar noi să o privim

 

să privim peste umărul bărbatului care joacă biliard

să privim înspre potaia în care aruncă copiii cu pietre

înspre şobolanii ucişi

cadavrele din movile de noroaie şi bolovani

arse

 

să ne iubim printre cutii de bere şi cosmetice

gândindu-ne la copilul ce a înghiţit un flacon de pastile

considerându-le bomboane

la gândacii ucişi de tipul de la deratizare

la cimitirul ce se întinde ca o movilă de fecale de elefant

nimic nu e mai plăcut decât să bem sânge de vultur

să tăiem bucăţi miriapozii

să aruncăm inimi de porumbel în văzduh

să tăiem cu foarfeca fiinţa în două

până când viitorul îşi încalţă tenişii

 

sâ îmi spui „ al doilea război mondial s-a ţinut în noi

mai precis în cadavrele noastre uitate printre peturi goale şi pungi de chipsuri

calul a păscut iarba din encefal

căţelul s-a apropiat de stăpânul ucis

evreul s-a zbătut în groapa cu cadavre

iar noi ne-am privit în ochi

 

ne-am iubit în galaxia din pieptul unui cimpanzeu mort

într-un tub de neon

într-unul din compartimentele personalului scârţâind

în spaţiul dintre turbină şi bielă

 

ne-am sărutat sub cerul de lignit şi huilă

printre maşinile din parcare

lângă femeia care vinde ziare

în magazinul de bijuterii

 

şi totul să se termine frumos

Vizualizări: 330

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Constantin Vizonie pe Mai 29, 2012 la 12:04pm

Dacă am face o analiză atentă a acestor versuri, atunci ar ieşi destule lucruri la iveală. Dar, cred că importantă este ideea generală-aceea de a iubi, într-o lume care, deşi progresează tehnologic, decade tot mai mult moral. Doar iubind putem face totul să devină frumos. Versuri în care întâlnim absurdul, neobişnuitul, realitatea crudă şi dureroasă, din care eul liric încearcă să se detaşeze. Pe scurt, finalul este optimist şi nu strică să ne amintim des, lumea imperfectă în care trăim.

Comentariu publicat de Oana Hemen pe Aprilie 8, 2012 la 10:40pm

Ai redat o biologie a morţii-parazit şi a pasivităţii, o eutanasie a simţurilor, un poem al durerii. Nu cred că ai idee cu ce celeritate am citit poemul tău, de teamă să nu mă doară viaţa. Dar ce vreau să nuanţez nu e lectura mea, ci creaţia ta care invadează cu o minuţiozitate marcantă mizeriile lumeşti. Eşti un om sensibil şi revoltat, ai predilecţie pentru ştiinţele reale, fructific-o. Felicitări, Pavel din Piatra Neamţ. Moldovean de-al meu.

Mai trec.

 

Comentariu publicat de Ştefan Lucian MUREŞANU pe Aprilie 8, 2012 la 10:49am

Un poem superrealist, un adevăr care doare şi otrăveşte fiindul prin tot ceea ce se manifestă ca existent uman. Original, şocant prin exprimare în realul expus, dureros însă ceea ce este, un cenuşiu moral care bântuie omenirea de la începutul acestui mileniu.

Apreciez, Ştefan Lucian MUREŞANU

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Aprilie 8, 2012 la 9:49am
Pavel, mi-a placut mult poemul tau, are asa o nuanta de originalitate... Felicitari!
Comentariu publicat de frunzadinpalma pe Aprilie 7, 2012 la 9:53pm

abia acum observ comentariile...

multumesc pentru pareri si sugestii

gherbaluta n gabriel, textul acesta nu ma caracterizeaza, nu obisnuiesc sa fiu sadic in poezie

sunt mandru de atentia acordata acestui poem

P.S. ma numesc Pavel Sava

sunt nascut in anul 1999

am aproape 13 ani şi locuiesc în Piatra Neamţ, jud Neamţ

o zi liniştită

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Aprilie 7, 2012 la 11:30am

Artistul: "glasul naţiunii!!!" Nu faci nimic altceva Frunzo, decât să descrii cu o exactitate astronomică ceea ce ne înconjoară. Îţi împărtăşesc pesimismul. Într-un mecanism haotic al unei lumi nebune, nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să ne iubim oriunde. "gândindu-ne la copilul ce a înghiţit un flacon de pastile

considerându-le bomboane"... hm, coincidental, acelaşi lucru îl făceam şi eu, când eram copil, în timpul epocii de aur, pe când scormoneam prin containere ca să îmi găsesc jucării...

Comentariu publicat de zadic ioana pe Aprilie 7, 2012 la 11:29am

Nu contează unde...dar să ne iubim.Şi-n cele mai groteşti locuri există iubire. Totuşi aş prefera ca totul să se termine frumos.

Comentariu publicat de FLOARE PETROV pe Aprilie 6, 2012 la 8:53pm

 super tare frate, rascolitor poemul dar uluitor de veridic...

sa ne iubim  romani adevarati, noi cei mai umiliti decit albanezii, mai saraciti decit triburile din insulele nedescoperite. pentru ca iubirea din suflete nu poate fi sfisiata si smulsa de nici o pocitanie hulpava  politica .

 SA NE IUBIM este singura avutie, singura cale prin care vom putea diminua dezbinarea si invrajbirea, convinsi ca generatiile tinere nu tirziu vor putea sa construiasca ROMANIA  moderna.

 felicitari frate  spune o Floare - Frunzei din palma acoperindo cu lumina rourata.

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Aprilie 6, 2012 la 8:51pm

       Prea macabre indemnuri spre locuri de iubire si pe deasupra sa aiba si un final frumos ! O plasare de locuri unde "catelul s-a apropiat de stapanul ucis evreul s-a zbatut in groapa cu cadavre iar noi ne-am privit in ochi ". Din pacate toate mi-au lasat nu in cap ci in nas un miros nu prea placut si nici decum un final frumos. Sa zic ca toata aceasta terminare in frumos ar fi ca o nepasare la tot ce cenusiu perinda in poem, ca locuri de dragoste nu-mi dau farmec ca poezie ! Probabil prin neåpriceprerea mea la cum se scrie o poezie sau poem. Iertati-mi parerea !

Comentariu publicat de VERONICA OSORHEIAN pe Aprilie 6, 2012 la 3:39pm

toata uratenia din noi si de langa noi. nu cred ca viitorl va mai incalta tenesi, va umbla mai mult descult

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor