Şi ucenicii l-au întrebat, spunându-i: Vrei să postim ? În ce fel să ne rugăm ? Să facem milostenie? De la care mâncăruri să ne abţinem ?

A spus Iisus:

Nu minţiţi, şi ceea ce urâţi să nu faceţi, căci toate sunt descoperite în faţa cerului şi nu este nimic ascuns care să nu se arate şi nu este nimic acoperit care să nu se descopere. (TGTom. 6. Tom. 5, Tom. 27. Tom. 104. Tob. 4,15. Luc. 6:31. Luc. 8,16-17. Luc. 11.1-4, Luc. 12,1-3. Mat. 6. Mat. 10,26-27. Marc. 4,21-22. Did. 8,1-3. Talmud Sabat 31a)

nu ţine post din obligaţie, nu te ruga din obligaţie, nu milosti din obligaţie, nu te abţine – din obligaţie – de la nimic;

daca cele patru acţiuni de mai sus le simţi, le doreşti, atunci nu te minţi singur, fă-le căci oricum vor fi descoperite atât ţie cât şi Întregului [din care (oricum) faci parte]; distruge-ţi ego-ul distrugând făţărnicia; sinceritatea în sine este deja post, rugăciune, milostenie (faţă de tine însuţi şi de ceilalţi) şi hrană; de eşti rău, fii rău; de eşti bun, fii bun..deci, fii autentic; fii sincer cu tine, dar

[Nu privi pe nimeni de sus,

Căci nu poţi şti dacă spiritul lui Dumnezeu

Sălăşluieşte în tine sau în el] Din Aforismele Părinţilor Egipteni

 [Abba Poemen obişnuia să spună adesea

Că prin răutate nu vei putea transcede niciodată răutatea.

De aceea, dacă cineva îţi face rău,

Răspunde-i cu bine,

Căci numai în acest fel vei putea răpune răul

Prin binele făcut] Din Aforismele Bătrânilor

 [Deşi inima este un vas atât de mic,

În ea sălăşluiesc dragoni şi lei,

Tot felul de bestii veninoase

Şi toate comorile răului;

Există în ea drumuri grele şi abrupte,

Prăpăstii periculoase;

Dar tot aici se află Dumnezeu şi Îngerii Săi,

Şi Împărăţia Cerului;

Aici se află lumina, apostolii,

Oraşele celeste şi comorile graţiei.

Întregul Univers există în acest spaţiu atât de mic] Makarios cel Mare

 [Abba Agathon a spus:

După părerea mea, nici o altă activitate nu este la fel de dificilă

Ca rugăciunea adresată lui Dumnezeu.

Ori de câte ori cineva doreşte să se roage,

Duşmanii noştri spirituali se grăbesc să-l impiedice cu orice chip,

Căci ei ştiu foarte bine că nu le pot face rău oamenilor

Decât împiedicându-i să se roage.

Dacă încerci să faci o faptă bună,

Aceasta va avea succes,

În măsura în care nu uiţi de perseverenţă,

Dar activitatea rugăciunii

Este o luptă care va continua

Pâna la ultima ta suflare] Apophthegmata Patrum

când ocolim adevărul, când întârziem efectul adevărului prin cine ştie ce fantezii, când minţim sau ne minţim, ne înşelăm pe noi înşine (şi o facem des), ne suntem propriul nostru duşman; pare simplu, pare un clişeu, dar duşmanul creşte, noi ne împuternicim până în punctul în care nu ne vom mai oferi linişte, lumină; ne vom fi propriul inamic spiritual; ne vom acuza unul pe celălalt, ne vom face de ocară, ne vom prigoni pe când de fapt fiecare în parte îşi este singurul vinovat; supra Eu-l ucis de Eu; Cain şi Abel într-o nouă stagiune.

vom căuta scăpare în felurite sistematizări de factură filosofică, în aforisme ambigue, astfel că lipsa integrităţii noastre morale rămâne negreşit; în loc să căutăm cu stoicism Logosul, edictăm cu epicurianism norme impersonale aplicate mecanic; viziuni în “spiritul legii”, dar nu în Spiritul lui Dumnezeu;

astfel credem că protejăm libertatea, dar uităm că în lipsa omului libertatea nu are sens; libertatea trebuie cultivată, nu consumată; trebuie să privim omul ca universalitate şi oamenii ca Unul, în nici un caz omul luat ca atare per individ;

este nevoie de curaj să păşim în-afara zonei de confort a raţiunii sistematizate sau altfel spus – mecanice; pentru a atinge idealul absolut este nevoie ca în fiecare clipă să ne auto-administrăm conform cerinţelor spirituale pozitive; dacă nu am primit încă Duhul, cel puţin să participăm la festivitatea de decernare cu speranţa că vom candida şi noi într-o zi..o zi pe care să ne-o apropiem cât mai mult.

să fim sinceri cu noi înşine; am luat decizii – ne responsabilizăm; nu ne scuzăm spunând că lumea nu ne oferă ceea ce ne-ar plăcea, ne-ar face fericiţi.

la ce că suntem flămânzi, mai suntem şi orbi; aşa că..pune-i orbului mâncarea înainte, va bâjbâi ce va bâjbâi şi tot flămând se va culca.

să nu fim orbi, Cerul e aproape; să fim orbi atunci când contemplăm mistic, atunci când deja am realizat că Cerul nu e doar aproape, ci chiar în noi; există două posibilităţi, astfel că pe oricare te hotărăşti să o apuci, tot acolo ajungi.

apuc-o, deci!

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor