Piei satano! Sunt preș la picioarele lui Christos, nu vezi?!

Ochii mei văd, mai bine, preferă întunericul din noroiul de pe pământ pe unde umblă Mântuitorul cu cei aleși; sigur…și nu zic: cine știe?! pentru că știe cel pe pragul căruia stau. Da, auzi bine și degeaba te miri prefăcut! Lumina vândută de tine dă-mi-o pe gratis sau plătește-mă să o primesc și-ți sparg capul cu arginții tăi. Și…așa ca o informație pentru tine: e plăcut aici în noroi dovedind că nădăjduiesc la El și nu-L folosesc în acte de filantropie pentru propria radianță, pe deasupra și falsă…de obicei e falsă orice autostrălucire. Îți spun toate astea ca să nu mă mai deranjezi; crede-mă că mai bine te apuci de renovat iadul…aerisește, scapă de igrasie, dezordine, mizerie…ești cam neîngrijit de altfel.., deschide ferestrele, lasă primăvara să intre, nu sta acolo să clocești îmbufnat și plin de tine ca un râzgâiat ce ești. Scapă de tine și ieși pe câmp sub soare la ”joacă” educativă.

Da…, chiar așa vorbește un preș care se vrea de ușă împărătească. Dumnezeu nu vrea pentru om fără om. Îndrăznește! ca să îndrăznească și Dumnezeu spre tine.

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor