Ianuarie straniu

 

 

În noaptea asta e doar neobişnuit de confuză

vremea

şi e atât de linişte

încât auzi vântul cum prinde rădăcini

în întuneric,

auzi cum pocnesc mugurii copacilor

sau cum foşnesc razele de lună

printre bulgării de pământ, uzi

şi aproape striviţi de atâta tăcere,

e cald până în miezul pietrelor,

e ciudat,

ca şi cum mâine, pe aici, nimeni nu va mai trece,

nimeni nu va mai răscoli dimineţile

cu zgomot de paşi,

nimeni nu va mai ieşi

să-şi strige gândurile în gura mare

pe stradă,

e totuşi ianuarie,

timpul ar putea împietri în orice clipă

şi toate şi-ar păstra parfumul sălbatic

al întunericului

care o să cadă fără întrerupere.

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Ianuarie 19, 2011 la 3:24pm

e cald pana in miezul pietrelor si striviti de atata tacere pe o vreme neobisnuit de confuza, vantul prinde radacini in intunericul ce-si pastreaza parfumul salbatic al zgomotului de pasi in diminetile rascolite

 

P.S. as renunta la "care" din ultimul vers si dupa intunericului as pune o "-", o sugestie doar 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor