Iata ce spuneam la disparitia Doamnei Cuvintelor Cizelate.

                      

                                                     IEŞIREA DIN INDIVIZIUNE

Am aflat cu profundă mâhnire că Monica Lovinescu a părăsit ORAŞUL LUMINĂ, desprinzându-se dintre stelele cu care a format corola de minuni a lumii noastre. Desigur, în steaua care îi va găzdui nemurirea, marea divă îsi va instala şi biblioteca, de unde ne va transmite din nou tezele şi antitezele cu care ne-a mângâiat, ne-a luminat şi ne-a ridicat la statutul de trestie gânditoare.

Din Cetatea Eternă a Spiritului Doamna Cuvintelor ne-a spus timp de câteva decenii la rând că va veni şi pentru români o clipă în care lanţurile « Bastiliei » noastre vor cădea şi că acea zi se apropie inexorabil. Deşi ştiam că în cutia Pandorei, al cărei capac a fost deschis cu baionete străine, pe lângă toate hidoşeniile şi relele lumii se află şi acea diafană entitate numită Speranţa, şi deci e cazul să credem încurajărilor venite pe unde herţiene, nu întrevedeam cum se vor putea topi zalele unui lanţ care părea indestructibil. Ca unul dintre cei cărora s-a adresat Doamna Literelor cu emisiunile sale, în anii când mâna lungă a revoluţiei se înarma şi încerca în mod criminal sa o reducă la tăcerea definitivă, nu pot decât să mă bucur de faptul că Dumnezeu a fost atunci un bun român şi nu a îngăduit săvârşirea acelui mare păcat până la capăt şi, în consecinţă, să îmi plec genunchiul şi să îmi înalţ glasul într-o smerită rugăciune de laudă şi mulţumire. Deşi am fost crescut şi educat în spiritul învăţăturii creştin-ortodoxe nu îmi pot reprima total unele ascunzişuri păgâne ale judecăţii mele care mă ademeneşte spre dorinţa subterană de a-i fi ştiut pe toţi cei care i-au dorit moartea Monicăi Lovinescu sub glie, înaintea sa, pentru a le lua în felul acesta bucuria de a o vedea, măcar şi în mod natural, redusă la tăcere. Sub glie şi nu şi sub cruce, deoarece asasinilor şi necredincioşilor nu ar trebui să li se însemneze locul unde vor putrezi cu acest însemn sfânt.

Menită <ab iniţio> la celebritate, ca fiică a nu mai puţin celebrului său tată, Monica Lovinescu a adăugat propria valoare renumelui familiei, intrând pe uşa din faţă în galeria atât de selectă şi exclusivistă a celor mai culte femei ale vremii sale. Erudiţia sa impresionantă era dublată de darul nativ al creativităţii care completa atât de fericit o monumentală personalitate. Revista presei culturale a Parisului, şi nu numai, fiind una vorbită, nu ne împiedecă să ne imaginăm de ce proporţii ar fi tomurile care să cuprindă toată opera sa radiofonică şi nici nu vom uita vreodată câtă învăţătură şi cât har emanau fiind expuse absolut inimitabil chiar de către creatoarea lor.

Dacă Marele Notar Al Acestei Lumi, în ale cărui catastife sunt scrise toate i-a cerut Monicăi Lovinescu să iasă acum din indiviziunea în care afla cu lumea literelor şi cu truditorii lor, ea s-a supus necondiţionat dar la judecata cea de obste, datorită meritelor sale, nu va veni ci se va muta din moarte la viată. Până la acel moment repauzează în speranţa reînvierii pe Câmpiile Elizee unde a intrat într-o nouă indiviziune cu îngerii şi heruvimii cărora le predă « TEZE SI ANTITEZE LA PARIS ». Merci beaucoup madame.

22. 04. 2008. Iuga Nicolae, Brad.

Vizualizări: 59

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ion popescu bradoschi pe August 31, 2012 la 6:59pm

Mare bucurie a lecturii! Port in suflet emotia de-a o fi cunoscut ! Felicitari, domnuleIuga! Cu stima!

Comentariu publicat de Aurora Luchian pe August 3, 2012 la 4:22am

Mult respect pentru această expunere!

O zi liniştită!

*

Aurora, admiraţie

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor