Azi nu se lucreazǎ, se-nchid lacǎtele, se trag obloanele.

Vine ursul sǎ ne întindǎ oasele, sǎ ne calce în picioare.

Strǎzii acesteia de pulberi n-o sǎ-i mai rǎmînǎ nici numele,

Oficiul Stǎrii Civile se va muta într-o moarǎ încǎpǎtoare,

iar darul de nuntǎ cel mai sigur va fi tradiţionala jimblǎ cu sare.

 

 

Daţi-vǎ jos, clopotari adormiţi pe funii, ucenicii voştri

îşi doresc de-o viaţǎ sǎ mǎnînce şi ei o pîine!

S-au mai împuţit apele Veneţiei aşteptînd întoarcerea lui

Ştefan ce Mare ca sǎ-şi rǎscumpere pǎcatele.

Visînd într-una la patimile purificatoare, s-au înmulţit

ciorile-n gard şi beţivii neamului, zarurile mǎsluite îşi

decanteazǎ spuza în tîrtiţele puilor prǎjiţi.

 

 

Mama soacrǎ ţipǎ cǎ a ologit-o lumina, vecina aia singurǎ,

de la 4, iar s-a încurcat cu pompierul din schimbul 3, iar

şi-a dat foc la casǎ. Rǎzboaiele civile beau Marghiloman

şi mǎnîncǎ icre la “Dragomir”, în timp ce fetiţele deochiate

adorm în scaune, sub  ventilatorul mare al frizeriei.

 

 

Ia mai ascute-mǎ, Doamne, într-o luptǎ de clasǎ cinstitǎ,

ia mai piteşte-mi în gaura din beci o cotǎ obligatorie!

Dǎ-mi zaţul vieţii la remaiat ca pe-un ciorap de damǎ

ofilitǎ şi cîntǎ-mi din trompetǎ Valurile Dunǎrii pînǎ la

imbecilizarea completǎ, pînǎ la uitarea de sine.

 

 

Mi-e dor şi mie, fraţilor, de-o revoluţie! Unde mai sînt

revoluţiile de altǎ datǎ!?... N-a mai rǎmas mai nimic de

cules de prin terciul vieţii. Ar trebui sǎ ne bîzîie muştele,

sǎ vinǎ în galop o herghelie întreagǎ de cai albi peste

urbea asta stǎtutǎ, peste ifosele fiicelor de servitoare

ajunse ţoape naţionale.

 

 

La cantina publicǎ s-a mǎrit porţia de pilaf, s-a îngroşat

compotul. Iubiţii fac varice în aşteptarea patului conjugal,

stau de şase la closetul bǎtrînilor. Cei mai mulţi dintre noi

au cotit-o, au ieşit din sistem, au murdǎrit cerul cu lehamite,

cei mai singuri au luat calea codrului frate, sǎ înfiinţeze o

casǎ de culturǎ şi odihnǎ pentru tǎtarii rǎmaşi pe-acolo,

care se cred încǎ în rǎzboi.

 

 

Ieşirea de serviciu e ca pe vremuri, nu trebuie sǎ plǎteşti nimic;

oricum te-aşteptǎ nişte chiloţi întinşi la uscat.

 

 

 

 

Vizualizări: 120

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor