Ieri mi-am zis să visez ceva frumos. Dar m-am trezit fără lipsă de inspirație. Azi încă nu mi-am propus nimic... Muzica îmi sună în cap și parcă aș încropi niște versuri. Cuvintele cad line, ca pe strună, dar atat de fade. Mă încurc în nonsensuri. Odată, ca niciodată... era o fată care visa atat de frumos. Trece timpul. Copilul a rămas în mine, atat de timid. Îl văd cuibărit într-un colț. Nu pare speriat, ci dezamăgit de lume. Aș încerca să-l ating, dar mi-e frică să nu-l zdrobesc. Parcă-s eu și parcă nu. Îl las în liniște, sper să-și revină. Sper să viseze frumos, așa cum pot doar eu...

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor