Igor Ursenco: "Cristina Nemerovschi: între ispitele culturale de corset lombalgic și centură de castitate"

Scriitorul Igor Ursenco despre romanul Sânge satanic de Cristina Nemerovschi:

 

"La dilema ontologică emisă de Aristotel și conform căreia „pentru a trăi singur trebuie să fii ori bestie ori zeu”, Nietzsche propune o cale alternativă: „Să fii folosof!”. Este și cazul debutului pe care și l-a ales să se întâmple tânăra scriitoare Cristina Nemerovschi. În acest sens, e suficient să îți amintești cum a fost întâmpinat proorocul Iisus în comunitatea solidară a fariseilor și a arhierilor cărturari! Dar parcă asinul tânăr pe care etericul Mântuitor intra pe poarta Ierusalimului ultragia de o manieră mai puțin respectabilă membri comunității decât catârul venerabil al materialistului Sancho Panza, convertit de urgență la idealismul cel mai pur?

Îmi pun aceste întrebări retorice, pentru că unele reacții furibunde la apariția romanului „Sânge satanic” nu riscă să fie cel mai mare rău ontologic care i se poate întâmpla (hic et nunc) literaturii române emergente. Ceea ce se remarcă în special e reacția bolnăvicioasă a energumenilor culturali, care astfel s-au expurgat improbabil din tagma cititorului avizat. Astfel, lectura celor peste 350 de pagini ale volumului „Sânge satanic” te obligă să îți scurcircuitezi doza de mentalitate îngropată în deșeurile unui imaginar învechit, tributar uzanțelor sociale și deficiențelor culturale. Or, să vorbești despre volum apelând la „calificative demonice” e ca și cum ai fi prizonierul unui limbaj prediluvian, care încearcă să identifice prototipul „avioanelor”, să zicem, în „păsările de fier”. Faptul că un autor religios ca Bulgakov a găsit de cuvință să îl introducă în „Maestrul și Margarita”, cu cea mai nevinovată figură de poker pe însuși Mefistofel, nu îl face un creștin mai puțin profund decît bigoții prezenți la toate ceremoniile ritual-calendaristice. Dimpotrivă, personal aș recomanda tuturor să parcurgă axiologicul pasaj biblic al „ispitei lui Hristos” abia după lecturarea romanului „Sânge satanic”.

Chiar dacă, personal, nu m-aș simți (deloc) confortabil să bifez un asemenea proiect cultural, nu poți să nu remarc grija absolut exemplară a autoarei pentru eradicarea metodică a lecturilor superficiale, dedicată să suplementeze derridean puseurile anchilozității mentale. În schimb, imaginea  clară pe care o am despre cititorul  ideal al romanului e cea a unui pacient de lombalgie acută avid să sustragă cu tot dinadinsul șireturile ce le poate doar bănui că fac parte din corsetul hermafrodit al personajelor, dar absolut neîncorsetate de vidul intelectului căruia îi sunt supuse lamentabil.

Dincolo de reacția, „împărțită”, a cititorilor, care îi plasează în tabere distincte absolut recalcitrante, primul roman al Cristinei Morgothya e o provocare, nu în ultimul rând, și pentru clasicii literaturii române. Nu știu cum se vor fi simțind ei, obișnuiți să moțăie tihniți între coperțile Curriculei școlare, treziți brusc la viață? Una adevărată, vreau să zic, așa ca vizunea lui Eminescu din „orașul-furnicar”! E o chestie care ține deja de bunul simț (al integrității personale, cum ar veni) ce decurge din posedarea estetică a realității, a ieșirii din sine prin sine, și anume: lumea nu mai e suficientă „pour aboutir à un livre” (St. Mallarmé). Aviz pentru cohorta reciclabilă de grafomani irezistibili, scribofili duioși și stipendiari literați, abonați la literatură în contumacie estetică!"

Vizualizări: 82

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor