apa odihneşte sufletul rozelor

cerul plămădit din liniştea ochilor
sărută buzele descifrate

de clocotul sângelui
scurs în pământul tăcut al tălpilor

apa împarte timpul rozelor

frunze stinse sub pleoapa uitării
se desprind de corolele inimii
înmugurind asimetric
în boboci de speranţe înaripate

apa îmbracă trupul rozelor

roşu smuls din carnea cuvintelor
se abandonează alb în cercul lunii
împlinind roz un zâmbet absolut
… din trei linii de viaţă însetate de cer şi pământ

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor