mă privesc

în oglinda nopţii

ca un Narcis

adulând chipul

cearcănele  cât Luna

stau agăţate sub ochi

buzele aproape

somnambule

au tatuate subtil

nerostirea

necuvintele

că parcă golul din mine

se răzvrăteşte se chinuie

 ca un fetus

să iasă în afară

e un ritual aproape

cosmogonic

când din nimic

se naşte totul !

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de raluca sandor (gorcea) pe Martie 22, 2011 la 9:47am
inteleg ideea pe care vrei sa o transmiti insa nu cred ca ai ales modalitatea buna de a o face prin acest text, care, incepand de la versul

nerostirea

necuvintele

cred ca ar trebui refacut pana la capat, pentru a scapa de "necuvinte" si cosmogonie, cu precadere pt ca de la Nichita Stanescu incoace este de preferat sa nu mai...

Plus, inadvertente de genul fetus care se chinuie sa iasa in afara

1.nu ar putea iesi "inauntru", asta evident deci e incorect

2. un fetus nu iese afara singur, este scos, caci daca ajunge la faza in care se chinuie sa iasa , adica e nascut e deja un copil. Chestiune medicala, concreta. Iata >"... care a depășit stadiul de embrion, dar nu a ajuns încă să fie născut; făt. [Scris și foetus. / < fr. foetus, lat. fetus]. "

 

In rest prima parte a scrierii poate fi ok insa as renunta la majuscule pt Luna( si chiar si pt Narcis) deoarece nu cred ca exista riscul sa fie confundata cu luna din an si , astfel ,nu  are sens sa capitalizezi

 

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor