rîndunica trăieşte sub acelaşi acoperiş cu oamenii
se teme de ei şi de Dumnezeu
tot timpul e în zbor şerpuit
ca să-şi şteargă adresa
sub cer e mai puţin statornică şi îi loveşte ochiul
e prinsa între eter si pămînt
nu se zbate ca noi
în lumea prea strîmtă a coliviei pămîntului.

ne uităm în dragoste ca doi bolnavi
ce-şi îmbrăţişează durerile
ce prind aripi.

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor