Îmi amintesc cum picura amurgul

Petale de culori nălucitoare

Sub cerul ce îşi scutura tot crângul

De umbre-adânci şi visătoare

Şi plopii prinşi în răzvrătiri nebune

Cu dezgoliri de gânduri şi de foi

Când o vrajă pe-aleea de tăciune

Sculpta fiori prin sufletul din noi

Şi lacul cu oglinda secetoasă

Cum l-arginta o lună umilită

Sau gânditoarea salcie pletoasă

Clipind de somn în noaptea ostenită

Îmi amintesc şi pătimaşe vânturi

Ce viscolesc şi fierb neîncetat

Cioplesc tăceri înfloritoare nuduri

Ştiind că-n urmă iubirea am lăsat

Marin Voicu

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor