nici nu apuc să închid ochii 
pielea mi se dezlipește și acoperă fereastra 
am o carne roșie se urcă pe pereți 
intră în rama veche 
și toată noaptea e Anne Boleyn 
mintea numără ani pe dulap 
în pat doar el în el în locul meu 
vine un alt loc mai strâmt 
cu ziduri din ce în ce mai apropiate 
dintre cărămizi îmi sorb respirația 
dimineața mă recompun sunt eu cu lumina 
doar ceea ce simt 
aleargă înnebunit între ziduri




Vizualizări: 92

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Aurel Conţu pe Martie 22, 2014 la 1:10am

Printre atâtea stări conflictuale dintre materie şi spirit mă regăsesc în fenomenologia celei din urmă: "...doar ceea ce simt/ aleargă înebunit între ziduri...". Nici nu vă închipuiţi cum aleargă!

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Martie 21, 2014 la 5:04am

Mul'umesc, Carmen!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor