Sunt vinovatul fără vină,
ales din trei
Observat atent prin GPS
de un călău
Pasărea mea... cu cioc de lut,
s-a frânt.
(marele urss, zâmbeşte din bezna creată...)
Armate întregi de martori privesc urcuşul,
Zborul şi căderea...
Sunt o victimă colaterală? Zâmbesc bufonii.
Ţara arde, Ivan tropăie, laţul spânzurătorii
strânge.
Parada a început, trag tunuri se filmează,
flori şi lacrimi, îngenuncheate vise;
„taci copilă, nu plânge,
martorii sunt
vinovaţi la judecarea marilor coşmare”
Privim... acum, un drapel spânzurat,
Se aşează a linişte peste trupul necuvântat,
„nu pot mamă să mai tac, plâng...
ce sunt lacrimile?,
cuvinte pe care, inima, nu le poate pronunţa”
„nu plânge copilă, nu poţi plânge
toată viaţa,
eu, mereu, o să fiu cu tine...”

Marele urss, se opreşte, priveşte,
scotoceşte şi şopteşte...
„vreme vine, vreme trece!
precum beţiile cu apă rece.”

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor