« Science-fiction: 20 de ani fără Dan Merişca »


Photobucket

În această zi de 9 martie, Dan Merişca, şeful cenaclului Quasar din Iaşi, ar fi împlinit 54 de ani.

Plecarea lui neaşteptată şi dureroasă spre lumile sale galactice la doar 34 de ani, a îndoliat mişcarea de science fiction de o manieră ireversibilă. Poate că acest mic articol ar trebui intitulat « Science-fiction - 20 de ani fără Dan Merişca », dar el nu se doreşte decât o comemorare de suflet a celui mai bun organizator, animator şi autor sf din România anilor 80.

În amintirea lui, de curând am luat decizia de a scrie o istorie a perioadei respective, întâmplări aşa cum au fost ele, poate şi contrariată oarecum de unele articole apărute în ultima vreme, care sunt fie incomplete, fie superficiale, fie chiar orientate anume, din motive necunoscute, spre meritele mai mult sau mai putin reale ale unui grup sau altul. Îmi va lua timp, desigur, pentru ca voi încerca să fiu extrem de obiectivă şi să compar aceste amintiri ale mele cu ale unor persoane cunoscute care încă mai sunt printre noi şi mi se pare absolut firesc. Cine este dispus sa colaboreze, completeze, aceste viitoare memorii, este invitatul meu.

Cum l-am cunoscut pe Dan Merişca? Ar trebui să amintesc că prin 1978, regretatul Alexandru Ungureanu, un tânăr şi talentat scriitor de science-fiction, pe vremea aceea aflat pe băncile facultăţii, ne-a invitat pe mine şi pe buna mea prietenă Luminiţa, la « Solaris » (cenaclul sf de la Casa Studenţilor „Grigore Preoteasa”), eu fiind la vremea aceea membră a cenaclului cenaclurilor elevilor bucureşteni « Săgetatorul » condus de prof. dr. Tudor Opriş. Însă, dintr-un motiv oarecare, am acceptat invitaţia numai eu. În 1979, Alexandru Ungureanu s-a dus cu câteva desene de-ale mele făcute în tuş la Consfătuirea de la Oradea de unde s-a întors cu un premiu III. Acesta a fost începutul meu în science-fiction.

Photobucket
Grupul "Quasar", Consfătuirea sf Timişoara, 1980

În 1980, a fost organizată Consfătuirea sf de la Timişoara, unde au venit fani din toată ţara, cu precădere din centrele mari studenţeşti.
Grupul nostru, al «Solaris-ului» bucureştean, ajunsese târziu cu trenul, iar în mica sală de expoziţie pusă la dispoziţie - sediul cenaclului H.G. Wells, nu am mai găsit niciun spaţiu de expunere. Alexandru Ungureanu, pe atunci preşedintele cenaclului «Solaris» era derutat. Am decis, în disperare de cauză, să expun pe una din ferestre. Nu aveam însă materiale să improvizez acest lucru. Atunci, l-am cunoscut pe Dan Merişca. S-a oferit să mă ajute. Avea în bagaje o trusă întreagă cu «nimicuri» după el: foarfecă, pioneze, cutter, scotch şi câte şi mai câte. Mai târziu, mi-am dat seama că era un expert al detaliului, întotdeauna îşi făcea efectiv liste amănunţite cu tot ceea ce avea sau putea să aibă nevoie într-o deplasare oricât de mică, lucru rar întâlnit. M-a ajutat să fixez lucrările pe fereastră, - nu uit nici acum cum arătau atârnate acolo jalnic din lipsa de spaţiu (în acea perioadă, ca elevi sau studenţi, nu ne permiteam să ne înrămăm lucrările, ele rămâneau de multe ori în paspartout; cu timpul, însă am dat o importanţă deosebită acestui aspect estetic). După ce am terminat, am ajuns eu şi Dan, ultimii, în sala de festivităţi a evenimentului, în alt colţ al Timişoarei, noaptea.

Dan Merişca era fascinant, cu o cultură generală peste medie, cu o inteligenţă aparte, o persoană extrem de comunicativă, cu un simţ al umorului ieşit din comun, care te captiva în permanenţă, cu un farmec al conversaţiei numai de el ştiut. Această prietenie a durat mult peste timp, am participat la multe acţiuni legate de fenomenul science-fiction, am colaborat la reviste şi almanahuri împreună, am făcut chiar şi felicitări de Crăciun împreună, am fost unul din martorii fideli ai evoluţiei sale.
Photobucket

A fondat în 1979 alături de prietenii săi cenaclul «Quasar», care există şi astăzi la Iaşi, coordonat de George Ceauşu şi fratele său Lucian Merişca, de altfel un scriitor sf cunoscut pe plan internaţional, despre care am mai scris.

Photobucket

Dan Merişca a fost omul-orchestră al science-fictionului românesc: scria proze scurte, traducea, a redactat primul fanzin sf («Fantastic Magazin»), aduna în jurul lui fani de orice vârstă, de peste tot, organiza întâlniri, consfătuiri, părea că dirijează un întreg hiperspaţiu.
Photobucket
S-a născut la Botea, judeţul Iaşi ăn data de 9 martie 1957 şi mai târziu, şi-a facut studiile la Politehnica din Iaşi. Veţi găsi despre el, amintiri, eseuri, pagini din cărţile-antologii la care a colaborat: "Alfa" (Ed. Scrisul românesc, 1983); "Avertisment pentru liniştea planetei" (Ed. Albatros, 1985); "Nici un zeu în cosmos" (Ed. Politica, 1985); "O planetă numită anticipaţie" (a fost antologator alături de Alexandru Mironov, Ed. Junimea, 1985); "Cronici metagalactice" (Ed. Tehnică, 1990).
Photobucket
A publicat proza scurtă sf şi eseuri în revistele "Luceafărul", "Ateneu", "Cronica", "SLAST" (Suplimentul literar al Scanteii Tineretului), "Dialog", "Opinia studenţească", "Viaţa politehnicii", "Convorbiri literare" (Iaşi), Almanahul „Anticipaţia”, "CPSF Anticipaţia", "Jurnalul SF" (Bucureşti), "Strict Secret", "Ştiinţă şi Tehnică", "Vatra" şi mai ales în revistele editate şi redactate de el însuşi: "Fantastic Magazin", "SF Contact", "Quark", "Holograma", "Spaţii enigmatice".
Photobucket
Premiile obţinute la Consfătuirile de science-fiction (actualele Romcon-uri) au fost în egală măsură obţinute în calitate de organizator, animator, scriitor: în anii 1981, 1986 şi 1991 – pentru cel mai bun animator; Premiul II pentru povestire, 1979; Menţiune II pentru povestire "Omul cel tăcut, inelul şi fata blondă" (in colaborare cu regretatul său coleg şi prieten Doru Pruteanu), în 1980; Premiul pentru poezie (in colaborare cu Lucian Merisca sub pseudonimul Dragoş Mondian), 1980 (aici pot spune că am scris şi eu împreună cu el un grupaj de poezii pentru un concurs sf); Premiul pentru schiţă, 1981; Premiul revistei Transilvania pentru schiţă (în colaborare cu George Ceauşu), 1982; Premiul pentru povestire (în colaborare cu Arthur Mihăilă), 1985; Premiul pentru povestire (în colaborare cu fratele său Lucian Merişca), 1988.
Photobucket

I-a apărut abia în 1996, după tragica sa moarte, la editura Adevărul, un volum propriu «Revoltă în labirint», publicat anterior în două numere din colecţia Povestirilor ştiinţifico-fantastice. Acest volum din păcate, nu a mai fost reeditat.

Fratele său, Lucian Merisca precizează: "Revolta în labirint - nuvela - a primit Premiul pentru cea mai apreciată lucrare de către cititori şi a apărut în CPSFA. Revolta în labirint - volumul - cuprinde desigur mult mai multe proze, nu doar acea nuvelă - care, e adevărat, îl caracterizează. De aceea am stabilit cu Dan o convenţie, de când trăia: Avem doua nuvele scrise împreună - Fotograful norilor - mă caracterizează pe mine şi a apărut în volumul meu. Revolta în labirint - îl caracterizează pe el şi a apărut în volumul lui."
Photobucket
Acum douăzeci de ani, Dan Merişca s-a dus în hiperspatiu să editeze antologiile celor care, treptat, i se alătură tăcut, ireversibil. Ne aşteaptă dincolo, la douăzeci de ani-lumină, surâzător cu noi proiecte planetare, la intrarea în Marele Labirint. Îi are lângă el pe Alexandru Ungureanu, Mihai Ionescu, Radu Pintea, Augustin Corneliu Geagim, Doru Pruteanu, Radu Honga, Adrian Rogoz, Vladimir Colin, Sanda Radian, şi atâţia alţii şi iată, de curând Maestrul Anticipaţiei, Ion Hobana.

El undeva călătoreşte dincolo de "Dinţii lui Cronos" spre constelaţia de aur a fandomului românesc şi ştiu, ne-aşteaptă, dintotdeauna, în bucla lui Moebius, la marele festin intergalactic.

Vizualizări: 256

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor