Se împlinesc 25 de ani de la trecerea în eternitate a artistului emerit Ioan Sima. În cinstea memoriei maestrului, Galeria de Artă Ioan Sima organizează an de an, în luna februarie, o expoziţie tematică din lucrările artistului, în completarea expoziţiei de bază.
În 1980 dragostea de pământul natal, Sălajul, de care îl lega cele mai frumoase amintiri, l-au determinat pe artist să înfăptuiască un gest de mare generozitate sufletească, dăruind judeţului o parte din lucrările sale de artă. Încercările şi dorinţa de a constitui o colecţie bine închegată l-a preocupat atât pe artist cât şi pe soţia sa Margareta (mai ales în ultimi ani de viaţă). În 1980, pictorul donează Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău lucrări de pictură şi grafică, arhiva personală, precum şi biblioteca de artă.
Moştenirea spirituală a artistului Ioan Sima ne obligă la păstrarea memoriei celui care a fost primul mare pictor sălăjean, dar şi un intelectual ilustru al vremii sale. Responsabilitatea lui faţă de răspândirea valorilor culturale ne-a rămas un exemplu de urmat, lucru pe care Galeria de Artă „Ioan Sima” îl percepe ca o misiune culturală şi tinde să o îndeplinească de la înfiinţarea sa.

Vocaţia de artist

Descendent al unor ilustre familii româneşti, care au contribuit la ridicarea nivelului cultural şi moral al ţăranilor, Ioan Sima este un demn urmaş al acestei spiritualităţi. Înaintaşii săi, spirite revoluţionare, au contribuit la realizarea României Mari. Străbunicul său a fost un mare revoluţionar paşoptist, Iacob Deleu, care a luptat în armata împărătească şi, întors acasă în 1848, în toiul evenimentelor revoluţionare, s-a alăturat armatei lui Avram Iancu. Bunicul său, Daniel Deleu, a fost fruntaş de seamă al mişcării cultural-naţionale româneşti sălăjene din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Ioan Sima a copilărit în Pericei, comună din apropierea Şimleului Silvaniei. Şcoala elementară a urmat-o în satul natal, iar liceul l-a absolvit la Şimleu Silvaniei. În 1916, după ce termină liceul, este mobilizat în armata austro-ungară ce staţiona la Praga, aici luând contact cu operele universale ale artiştilor din muzeele din Praga. Întors în ţară, în 1918, la insistenţele familiei se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. Însă după un an viitorul artist se transferă la Cluj. Aici va frecventa atelierul - şcoală al pictorului Francisc Àcs. În anul 1926 va obţine diploma de avocat şi va pleca la Viena pentru a studia la şcoala profesorului Frölich. La această şcoală nu va poposi foarte mult deoarece va întreprinde alte deplasări prin Italia, Germania şi Elveţia. Fiind atras de reputaţia Parisului, Ioan Sima se va înscrie la Academia ,,De la Grande Chaumiere”. Acumulările făcute până în acest moment îl determină să acorde o şi mai mare parte din timpul său liber picturii.
Fiind o persoană exigentă cu sine şi faţă de arta sa, pictorul Ioan Sima se va prezenta publicului într-o expoziţie personală de certă valoare artistică, fapt recunoscut şi de presa vremi. În 1935, Ioan Sima va organiza prima expoziţie personală în Sala de Sticlă a Prefecturii din Cluj, împreună cu pictorul François Gall. După această dată va fi prezent la diferitele manifestări expoziţionale, integrându-se între marii colorişti ai picturii româneşti, participînd la numeroase expoziţii colective, de grup şi regionale organizate în ţară şi străinătate. Va expune în anul 1946 la Salonul bănăţean Timişoara; tot în acest an la Cluj va participa la expoziţia de artă plastică organizată de Ateneele Nicolae Bălcescu şi Józsa Béla. Începând din anul 1954 devine membru al Uniuni Artiştilor Plastici din România, filiala Cluj, marcând momentul cel mai important din viaţa maestrului, deoarece de acum se dedică întru totul picturii. În 1955 îi este organizată prima expoziţie personală la Bucureşti în sala Nicolae Cristea.
În 1967, la invitaţiile făcute de Georges Galfrard (colecţionară de artă şi membră a Asociaţiei prietenilor muzeelor din Franţa) şi Robert Yan (preşedintele Societăţii artiştilor independenţi) va expune la a 78-a expoziţie a ,,Salonului artiştilor independenţi”, organizată la Grand Palais. Francis B. Conem dedică maestrului un articol în L’Amateur d’Art din care reproducem finalul: ,,Printr-o tehnică ce-i este proprie, formele colorate apar ca lumini în lumină şi se desprind de un fond de o luminozitate singulară continuă. Ioan Sima redă cu stăpânire atmosfera florală şi se înscrie incontestabil în linia marilor pictori de flori. Aici ne dă toată măsura unui talent sub aspectele ei multiple”.
Un an mai târziu îi este conferit ordinul Meritul cultural clasa a II-a. În anul 1969, galeria de artă Ror Volmar din Paris îi organizează o expoziţie personală. În anii 1967, 1969-1973 va participa împreună cu alţi pictori clujeni la expoziţiile organizate la Titograd, Iugoslavia, în 1969 la Tel-Aviv, Israel. În capitala Franţei va fi prezent trei ani consecutiv – 1970, 1971 şi 1973 – la a 81-a, 84-a, respectiv 85-a ediţie a Salonului artiştilor independenţi.
La împlinirea vârstei de 75 de anii îi va fi acordat ordinul Meritul Cultural clasa I, iar în anul 1978 în sala Dales, cu ocazia împliniri vârstei de 80 de ani, i se organizează o vastă retrospectivă şi îi este conferit Ordinul 23 August clasa I.
Pictura maestrului

Ion Irimescu, prietenul şi colegul de breaslă, remarcă în memoriile sale:
“Am câteva tablouri de Ioan Sima. Le privesc mereu şi mereu găsesc în ele acea putere fascinantă de a reţine, pe care întotdeauna am trăit-o în faţa marilor opere. Şi mă întreb care este misterul acestei puteri de atracţie, pe care o emană pictura lui Sima. Răspunsul nu poate fi găsit decât în acea mare cantitate emotivă în faţa naturii, pe care acest artist o trăieşte atunci când creează. Pictura lui porneşte din suflet şi se adresează cu multă dăruire sufletului omenesc, la fel ca şi pictura lui Luchian sau a lui Van Gogh. Apariţia lui Sima în pictura românească are aceeaşi înrudire cu apariţia lui Gauguin în pictura franceză. Fără studii preliminare, talentul lui Sima a izbucnit la un moment dat ca o flacără vie ce astăzi străluceşte şi va străluci întotdeauna pe firmanentul picturii româneşti alături de cei mai iluştri reprezentanţi ai acestei meserii.
Plecat de pe meleagurile Periceiului, acest urmaş al unor generaţii de români, luptători pentru libertate, vine cu sufletul încărcat de o mare cantitate de trăiri şi acumulări în mijlocul naturii, care i-au determinat, de bună seamă, acea mare sensibilitate coloristică, ce ne emoţionează atât de mult, pe care Sima o dăruieşte fără reţinere fiecărui tablou al său. Ioan Sima este un meditativ şi fiecare atingere de pensulă este expresia unui gând, pornit de undeva din străfundurile sale. Aşa se explică, poate, abundenta revărsare a acestor palpitante frumuseţi coloristice, pe care Sima le aşterne cu o măiestrită dăruire pe pânzele sale, concentrând pe suprafaţa limitată de rama tabloului sonorităţi delicate de culoare, în care se simte fiorul unei lumi ce trece dincolo de pragul obişnuitului.
Pictura lui Sima este un imn închinat culoarei şi luminei. Privind picturile acestui artist, avem întotdeauna impresia că culorile îşi pierd calitatea lor de materie, rămânând doar ca nişte discrete aluzii ale realităţii, în care vibrează acorduri cromatice pline de vrajă, ce ne aduce cu gândul la frumuseţea cutremurătoare a doinelor noastre, sau a muzicii lui Bach.
Ioan Sima tălmăceşte natura în felul său, dar întotdeauna cu aceeaşi sensibilitate şi rafinament, cu care au tălmăcit-o marii creatori ai artei universale. Sima cântă în pictură, cum cântă privighetoarea, din instinct. Pensulaţia lui este un joc măestrit, ce ne captivează prin prospeţime şi spontaneitate. Cu o remarcabilă economie de mijloace, pensulile lui atât de caracteristice având, părul foarte scurt, sunt mânuite în acelaşi timp cu vigoare şi multă delicateţă, sugerând printr-un joc cromatic de o rară frumuseţe nu obiectul în sine, ci acea imagine de mare tensiune picturală izvorâtă din adâncul ceridic al naturii.
Scriind aceste rânduri, privesc la un tablou cu flori ce îl am în faţă şi, ca întotdeauna când îl privesc, mă simt parcă învăluit de o nemărginită decantare sufletească. Ai făcut un lucru încântător, dragă Nacule, pentru care te iubim mult.“

Pasajul galben albastru

Expoziţia curentă prezintă o selecţie a lucrărilor maestrului pe criterii cromatice. Este vorba despre compoziţii în care domină galbenul sau albastrul ori, pur şi simplu, acestea alcătuiesc contrastul cromatic. Am sesizat această preferinţă pentru cele două culori în lucrările aparţinînd celei de-a două perioade de creaţie a pictorului. Stilul cu care ne confruntă aceste lucrări este unul impresionistic, cu mari sintetizări şi chiar simplificări stilistice şi picturale. Simplitatea stă în uşurinţa de tratare a suprafeţei cu o sevă subţire în general, un fond cromatic de fapt, peste care apar tuşe mai vâscoase care definesc formele motivelor. Galbenul şi albastrul apar într-o largă variaţie de tonuri şi nuanţe. De la familia galbenului crom trecem prin citron şi ajungem la ocru, cu cîteva ocoluri spre orange, auriu şi galbenuri palide. Albastrul, deseori în vecinătatea galbenului contrabalansându-l, temperându-l, este polul advers în compoziţia cromatică, ajungând deseori să fie chiar dominantă. Dar, binenînţeles, sunt multe lucrări în care albastrul joacă rolul principal definind intrinsec culoarea motivului în cazul florilor, de exemplu.
Aranjarea pe cinci săli a materialului expoziţional a fost concepută pe criterii tematice respectându-se cel cromatic: sala de portrete în acuarelă, sala galbenă (flori galbene), sala albastră (flori albastre), sala portretelor în ulei (pe un dualism cromatic galben-albastru), sala de naturi statice şi peisaje. Urmând traseul de vizitare prin aceste săli, vom asista şi la dinamismul bine armonizat al pasajului de la galben la albastru ce se realizează în aceste picturi.
Vernisajul de astăzi se completează cu recitalul colegilor de la Liceul de Artă Ioan Sima, interpretând Concertul pentru vioară şi orchestră în Mi major de Johann Sebastian Bach, cu Rad Marius la vioară şi Ghiurco Ciprian la pian.




Muzeografi Szabó Attila, Băbănaş Marcela, Pop Marin

Vizualizări: 285

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor