In memoriam Malina / un interviu realizat de Ioana Florea, cu Malina, in 1999

In memoriam

 

MĂLINA OLINESCU:

„Cred în dreptul de a fi altfel!”

 

Deşi muzica pop nu e tocmai compartimentul meu, având în vedere că unii dintre regizorii despre care am scris s-au simţit jigniţi, din motive mai mult sau puţin obiective, mă voi îndrepta şi spre alte domenii ale culturii. Iar muzica bună e unul dintre ele. Mălina îşi găseşte locul aici. La Balul Presei, radactorul Ioan Chioreanu, de la Studioul de Radio Târgu-Mureş, a avut inspiraţia s-o invite pe Mălina Olinescu, frumoasa noastră reprezentantă la Euroviziune.

 

- A luat legătura cu impresarul meu, Andrei Nourescu, care mă ajută, îmi ţine conturile, stă lângă mine şi îmi facilitează turneele în ţară. O face dintr-o prietenie aproape dezinteresată, pentru că îl plătesc doar din când în când. Am mai fost în Târgu-Mureş, cu Şcoala vedetelor, care, între timp, s-a destrămat. Acum e prima dată când vin invitată în particular. Îmi place foarte mult oraşul, de fapt, eu prefer „provincia” Bucureştiului meu natal, pe care îl consider ... blazat.

- Cum ai ajuns să cânţi în duet cu Adrian Pintea şi ce amintiri porţi acestei colaborări?

- Piesa „Iubirea noastră” a fost compusă de George Marcu, autor de muzică de teatru, care a ajuns la mine îndrumat de cineva din Radio care era prieten cu Adrian Pintea, şi căruia i-am fost recomandată ca o tânără cu atuuri vocale, corespunzătoare renaşterii ideii unui duet între un actor şi o cântăreaţă. Mie, când am auzit că voi cânta cu el, nici nu mi-a venit să cred. M-am simţit cu atât mai onorată, cu cât eu eram, atunci, mai puţin cunoscută, iar el, cum se ştie, o somitate. Ne-am întâlnit la înregistrarea din Radio şi, apoi, direct, în spectacolul de la Timişoara, unde s-a filmat videoclipul, de fapt, într-un spectacol al Şcolii vedetelor. Iubesc foarte mult şi acel oraş, ca şi Oradea, fără nici o legătură cu faptul că Adrian Pintea e de acolo. Ştiu că s-au creat multe zvonuri, dar... ne-am întâlnit doar de două ori. Nu-l cunosc foarte bine pe artist. L-am apreciat pentru gestul lui frumos de a  accepta colaborarea – n-a avut nici un interes propriu-zis, a făcut-o de plăcere. Pe atunci era însurat, iar eu aveam prieten, şi pot să afirm public că n-a fost nimic vinovat între noi, deşi în clip aşa pare; în fond, am jucat nişte roluri. Eu îl privesc ca pe un domn respectabil, sunt o femeie mai liniştită, mai cuminte, n-am fantezii de genul acesta, iar genul meu de  bărbat este altul.

- Acum, să vorbim despre participarea ta la Euroviziune! Am înţeles că în piesa Eu cred, a lui Adrian Romcescu, evoci spiritul cuiva pe care l-ai iubit. Crezi în reîncarnare?

- Da, clar. Era vorba despre un coleg de liceu (n.m. Nu despre tatăl ei, cum s-a crezut!), care mi-a fost un foarte bun prieten. Era cu doi ani mai mic decât mine. L-am visat de multe ori după „plecarea” lui. Textiera Liliana Şerban a adaptat versurile aşa cum i-am cerut eu. Adrian Romcescu m-a ales să-i cânt piesa. A fost o echipă nemaipomenită. Nu contează că piesa n-a luat premiu la Euroviziune, ci faptul că Răzvan (aşa îl chema) a reprezentat România la Birmingham. Asta a fost de la Dumnezeu! Eu sunt credincioasă, iar reîncarnarea nu este nici admisă, nici contrazisă de creştinism.

- Preferi culoarea neagră? Dincolo de faptul că îţi stă foarte bine, mai are vreo conotaţie? Cât de mult contează exteriorul?

- Mă îmbrac, cel mai des, în negru şi în albastru închis. Pentru mine, exteriorul este nesemnificativ, dar frumuseţea interioară nu poate fi exteriorizată dacă n-ai încredere în tine. Mihaela Rădulescu e singura femeie la care mă uit cu plăcere, pentru că la ea interiorul şi exteriorul se completează. Iar din cele străine, la Whitney Houston.

- Te-ai gândit la studii, familie, copii?

- Am 25 de ani şi am dat o singură dată la facultate, la Engleză, dar n-am reuşit. N-am mai încercat de atunci. Poate am să dau la Conservator, vreodată, dar nu neapărat. Nu ştiu să fac altceva decât să cânt. Îmi place să ascult Stevie Wonder, Kenny G., şi să trăiesc frumos. Nu sunt mare gospodină. Îmi doresc să plec din ţară, oriunde altundeva, adică să rămân în Anglia, Austria sau Germania. Comunic foarte mult cu admiratorii mei. Mă pregătesc să mai scot un disc, după READY FOR YOU, respectiv, POT SĂ ZBOR, cu ajutorul „Media Pro”. Deocamdată, nu mă gândesc la căsătorie şi copii. Mă descurc şi singură. Am un prieten, Robert, care nu e persoană publică. Ţin foarte mult la el.

*

Dincolo de faptul că este frumoasă, Mălina este extrem de deschisă şi modestă. Nu-şi dă „aere” de vedetă, se comportă ca un om obişnuit. N-ar fi rău ca şi alţii să-i urmeze exemplul.

 

3 martie 1999

IOANA FLOREA

(Din volumul „Colivia de vise”, Ed.Tipomur, 2000)

 

Vizualizări: 737

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Mariana Cristescu pe Decembrie 16, 2011 la 7:42pm

Foarte frumos.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor