​Moto: "Viaţa este extraordinar de frumoasă, cu bune şi rele, dar foarte frumoasă. Nu m-am săturat de viaţă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat."
Stela Popescu


Sunt cuvintele celei ce ne-a părăsit de curând, rostite în cadrul unui interviu televizat.Încă am senzaţia ciudată că Stela trebuie să apară de undeva, din neant şi să spună, cu zâmbetul ei şăgalnic "A fost o farsă. Stela nu poate să părăsească scenă şi publicul care o adoră!"
Relaţia mea cu Stela Popescu a fost una specială. Nu îndrăznesc să spun de prietenie, fiindcă acest cuvânt poartă o greutate şi o profunzime aparte, dar Stela a fost pentru mine, de-a lungul a 30 de ani, o stea pe pământ şi în univers care , ori de câte ori avea ocazia, îmi trimitea o rază de lumină numai mie, Liana. M-a ajutat în împrejurări mai mult sau mai puţin importante, m-a vorbit "de bine" în toate direcţiile şi mi-a dat întotdeauna senzaţia că revederea cu mine îi provoacă o reală bucurie. M-a onorat cu prezenţa la o cafenea din Bucureşti unde mi-am sărbătorit a 65-a aniversare alături de foşti colegi de şcoală şi de artişti români pe care am avut fericirea să-i aduc pe scenele israeliene, printre care Ion Dichiseanu, Daniela Vlădescu, Bianca Ionescu, Alexandra Velniciuc, Victor Yila.

În acelaşi an, în cadrul turneului efectuat de teatrul "Constantin Tanase" în Israel, am sărbătorit-o pe scenă din Tel-Aviv când împlinea 80 de ani de viaţă şi 55 de ani de carieră artistică.

Un copac plantat (oct.2015) de către Liana Herman pe colinele Ierusalimului în onoarea Stelei Popescu cu ocazia celei de a 80-a aniversări. - la Tel Aviv.


Alături de ansamblul teatrului care era pe scenă, publicul din sala s-a ridicat în picioare şi i-a cântat "Mulţi ani trăiască!". Pentru Stela aceste dovezi de preţuire din partea publicului erau aerul pe care-l respira. Şi le-a avut din plin de-a lungul vieţii.


A fost decorată cu zeci de diplome, titluri pompoase şi distincţii, a primit o stea pe Aleea Celebrităţilor, a fost decorată de regele Mihai, de preşedintele României Klaus Iohannis, dar înainte de toate ea a fost o artistă a poporului, nu ca titlu, ci în viaţa de toate zilele.Toată simţirea românească, oriunde s-ar afla pe pământ, aştepta cu nesaţ s-o vadă şi s-o audă pe Stela Popescu, fie pe scenă, pe marele său pe micul ecran. La orice sondaj de public în acest domeniu, cine ieşea "cel mai iubit dintre artiştii romani"? Stela Popescu şi Florin Piersic.


La funeralii au venit mii de oameni, unii din provincie care nu o văzuseră niciodată pe scenă. Întrebaţi de ce au venit, răspundeau cu lacrimi în ochi "Fiindcă ne-a încântat de-a lungul anilor în filme şi la televizor şi ce revelion va fi acela fără Stela Popescu?" Din păcate, au "strălucit" prin absenţă o pleiadă foarte mare de colegi de breaslă şi de reprezentanţi ai parlamentului, ai primăriei capitalei şi a​i​ unor foruri precum UNITER-ul şi altele pe care n-are rost să le menţionez. Au venit, în schimb, s-o conducă pe ultimul drum prinţul Nicolae şi prinţesa Lia cu băieţelul lor de-o şchioapă şi un grup de copii conduşi de instructoarea lor care primiseră "lecţii de teatru şi de viaţă de la doamna Stela". Copiii purtau pe cap căciulite negre imprimate cu o stea mare aurie, simbol al respectului
faţă de mentora lor. Şi ca om Stela era o pasăre rară. În branşa unde invidia şi utoaprecierea fac ravagii printre slujitorii scenei, Stela n-a vorbit de rău pe nimeni, niciodată.


La aniversarea mea mai sus amintită, Stela mi-a dăruit cartea scrisă de Aurel Storin ( un alt prieten al meu care ne-a părăsit înainte de vreme) intitulată "Stela Popescu şi Alexandru Arsinel, o pereche fără pereche" . Citez fragmente din carte: 

"Stela Popescu poarta norocul de a fi posesoarea unui talent extraordinar. Ea şi-a construit cariera prin efortul de a face faţă talentului sau, prin inteligenţă de a fi la timp exact acolo unde trebuie să fie."


De asemenea redau două comentarii apărute în presă la dispariţia artistei. Generaţie după generaţie am fost cuceriţi de Stela Popescu, de farmecul ei unic, de umorul, pasiunea, ironia şi sinceritatea cu care ne fură zâmbete. O viaţă trăită pe scenă, trăită din plin, a unui artist cu har. (UNITER)


​" Ne-ai făcut şi figura asta, Stela! Întotdeauna a fost surprinzătoare, permanent pregătită să ne uimească prin câte ceva. Acum parcă​ interpretează la fel de magistral tot un scheci. Scheciul morţii. Se va lăsa şi după acesta cortină, de data asta definitiv, iar noi îi vom însoţi plecarea cu cele mai puternice aplauze. Îţi mulţumim. Stela!" ( Doru Braia)


La ultima mea întrevedere cu ea, în casa ei superbă din Bucureşti, mi-a arătat fotografia unui băieţel în vârstă de vreun an şi mi-a zis plină de mândrie "Sunt străbunica, Liano! Asta e strănepotul meu." Au urmat explicaţiile de rigoare: nepoata ei cu soţul sunt stabiliţi în Germania şi acesta e copilul lor. "Străbunica" tocmai fusese în vizită la ei şi era foarte
mândră de momentele trăite acolo. Am vorbit de una, de alta şi, printre altele mi-a spus cu durere în glas că după Puişor al ei (Mihai Maximilian) şi Aurel Storin în România nu mai scrie nimeni materiale pentru spectacole de revistă.​ ​La plecare, a sunat ca să comande pentru mine un taxi. Am asistat la convorbirea cu dispecera. 

"Stela: Vă rog să trimiteţi o maşină la adresa...
Dispecera: Sunteţi doamna Stela Popescu?
Stela: Da
Dispecera: Să vă dea Dumnezeu sănătate şi viaţa lungă şi să aveţi parte numai de fericire pentru toate clipele de bucurie pe care le-am trăit eu şi alţii ca mine datorită  dumneavoastră!"
Mie mi-au dat lacrimile de emoţie. Am îmbrăţişat-o pe Stela de rămas bun. Acum ştiu că a fost ultima îmbrăţişare.
Am ales o poezie a cunoscutului Teodor Mazilu, pe care, dacă aş putea, aş ruga-o ​pe ea ​s-o recite , în felul ei unic de a ne transmite emoţii nouă, celor care am apreciat-o ca om şi ca artist de excepţie.
" Am urât întotdeauna distanţa dintre mine şi splendoarea lumii
Dintre mine şi flori
Dintre mine şi soare
Dintre mine şi iubire.
Cum e cu putinţă - îmi spuneam
Că eu să fiu într-un loc
Şi trandafirii în altă parte?
Să hoinăresc prin toate ţările lumii
Şi să n-ajung niciodată în ţara iubirii?
Sunt fericit că patima mea adâncă
A ars distanţa dintre mine şi splendoarea lumii..
Şi m-a făcut floare
Şi m-a făcut iubire...
Singura depărtare demnă de om
E depărtarea faţă de moarte şi faţă de stele."


Stela, ai iubit scena florile, marea, soarele, ai iubit oamenii şi ai fost iubită de ei până la ultima suflare şi dincolo de ea.​ ​


Nu te vom uita niciodată!

Liana Herman, Tel Aviv

 

Tel Aviv

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor