a merge până la capătul din urmă al întrebării
e ca și cum ar începe zorii dintr-un vers
abia șoptit lângă urechea arcuită
e ca și cum s-ar termina drumul
și în locul semnelor încovoiate
ca spinări supărate de potrivnice fapte
ar răsări semne de mirare unul lângă altul
ca un gard din trunchiuri moarte dar vii
îmbrățișări reci în cazuri desconsiderate de soartă
când nu avem nevoie de cuvinte,
nu avem nevoie de lacrimi,
nu avem nevoie pentru că nu avem
nimic din ce ne prisosește
mă uit la cuiburi ca la o îmbrățișare de paie
sterilă și-n locul penelor aș dori...
contează ce?

poate că nu doresc nimic
pentru că mă înconvoi spre pământ
ca un semn de întrebare
am soarta în două mâini
cu degete îndreptate spre cer, drepte
ca o rugăciune plină a mirare...

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de mirela nicoleta tonita pe August 13, 2009 la 8:38pm
Multumesc, Stefan, sufletul ramane tanar pana la capatul din urma al intrebarii, nu? Sau macar asa ar trebui sa fie...
Comentariu publicat de Stefan Ghioc pe August 2, 2009 la 8:28pm
Toata tineretea doreste un raspuns. Un raspuns.. care sa mearga pana la ...capatul intrebarii...
Este bine pentru aceasta varsta. Este absolut normal si frumos si poetic spus.

Deci tot un premiu meritat : RASPUNSUL PAPADIEI


Si toate cele bune
Comentariu publicat de mirela nicoleta tonita pe Iulie 29, 2009 la 11:46pm
ce frumoase vesuri...le-am legat cu arnica de sufletel
multumesc rodi :)
Comentariu publicat de grosu rodica pe Iulie 29, 2009 la 6:13pm
Felicitari draga Mirela.
Imi place zeita
Cu ganduri inalte,
Sensibila voce cantata usor
Al soarelui raza pe frunte sa-ti cada,
Pe crestet mangaierea unui dor.
Comentariu publicat de mirela nicoleta tonita pe Iulie 29, 2009 la 1:55pm
Marin...e un semn de trecere si apreciez...zile minunate :)

Valentin...mi-au dat de gandit randurile tale si raspund simplu: incerc sa las mister in ceea ce scriu ca un loc care va trebui umplut cu gandul celui ce citeste. Reusesc sau nu, tine de fiecare...raspunsul meu la intrebarea vietii este incovoierea pana la pamant din care mai rasare, totusi pana la sfarsit un semn de mirare ca o speranta...restul e al fiecaruia.

Viorica, flori si pentru tine, cu bucurie:)

multumiri :)
Comentariu publicat de NEACSU VIORICA pe Iulie 29, 2009 la 11:14am
Comentariu publicat de VOICAN MARIN pe Iulie 29, 2009 la 8:17am
Minunat!
Comentariu publicat de mirela nicoleta tonita pe Iulie 28, 2009 la 10:31pm
multumim si bucurie ca te avem printre noi,
:), mirela
Comentariu publicat de katharos_ pur pe Iulie 28, 2009 la 10:21pm
Sunteti minunati in cuvant- poeme ,
Pagina aceasa tot o sa ma cheme .
Sunt incantata de atata autenticitate si frumos !
Un gand bun....si multa inspiratie!
Comentariu publicat de mirela nicoleta tonita pe Iulie 28, 2009 la 8:40pm
D-le, Florin Contrea,

Uneori viata in sine e un lung sir de tristeti si cand suntem vlaguiti de-atata durere,rasare bucuria. Nu am sti sa le dferentiam daca ar fi totul plat iar oamenii n-ar mai simti viata daca uneori, n-ar durea atat de tare.

Va multumesc pentru trecere si semn,
zile senine va doresc,
mirela :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor