Incepea toamna atunci cand un alter ego al meu, ego de care uitasem de multa vreme, incepuse a se reinstala in strafundurile mele.
La inceput ma atingea o aripa de inger, usor, ca o parere... .
Multa vreme nu mi-am dat seama ca incepeam sa traiesc, constatam doar ca sunt vesela, ca incep sa privesc oamenii, sa le vad tristetile si bucuriile, sa vad pantofii cei roz ai prietenei mele, sa miros after shav-ul intepator al comis voiajorului, sa ajut batranica incovoiata de povara sacosii mult prea grele, sa umflu balonul copilului din parc, sa scot din ochiul de apa, cascat fara voie pe trotuar, fluturele cu aripile ude, sa platesc vecinei factura la apa....
Aveam senzatia ca o nemarginire m-a invadat si, cosul neumplut atata vreme, tindea sa-si piarda echilibrul .
Nu stiam de imi e bine sau rau; eram confuza. Nici macar atunci cand
te-am reintalnit nu am stiut de ce mi-e bine langa tine, de ce simt ca te cunosc de la inceputul lumii.
Imi era comod si atat era important. Langa tine eram linistita,ma simteam protejata, eu cea obisnuita sa-si asigure singura si spatele si inaintarea.. Nici cand am mers la expozitia prietenilor mei si, in ciuda faptului ca
m-ai pirdut rapid printre invitati, multi dintre ei amici pe care nu-i vazusem demult si, desi obosit, tocmai venisei de peste ocean, nu ai vrut sa ma lasi sa plec singura acasa, m-ai asteptat. Te-am privit incurcata, ba chiar putin enervata, atunci cand hotarat si bland mi-ai spus : -“am venit impreuna, plecam impreuna”. Imi amintesc si acum privirea ta in care
m-am adancit in tacere o clipa, asa cum fac de fiecare data cand nu-mi prieste ceva si incerc sa patrund in cotloane pe care interlocutorul le tine ascunse . Nu era nimic ce-ar fi trebuit sa ma revolte si, totusi, ce tupeu! am gandit, cine-i permite sa-si imagineze ca daca m-a luat de acasa cu masina, gata, trebuie sa ne facem un program comun, ca doar n-o fi pus stapanire pe mine ...Eu sunt independenta! Nu stiam atunci cat de scurta imi va fi independenta. La petrecerea de dupa vernisaj am dansat si cu tine. Mainile, da, mainile tale parca voiau sa-mi spuna ceva...Ma uitam fascinata la ele fara sa stiu de ce ma atrag. Parca-mi aminteau de ceva, sau, poate de cineva...
Tarziu in noapte, plecand spre casa, te-ai oferit sa faci un ceai si am
luat-o ca pe o binecuvantare, aveam nevoie de un ceai, voiam sa incerc sa deslusesc ce-mi spuneau mainile, poate se dadeau de gol, concentrate fiind cu preparatul ceaiului...
Eram pentru prima data la tine; ti-am studiat tablourile, ceva poze, am remarcat teancurile de carti ce se pravaleau prin locuri nepotrivite,
dezordinea curata si aerul tau degajat, de gazda innascuta .
Ai adus ceaiul ferbinte, cumparat de undeva din Asia .
Iti urmarea mainile albe si fine, frumos conturate, cu unghii ingrijite, cu linii putine si clare asa cum au toti invingatorii. Erau stapane pe tot ce faceau, parca-ti erau stapane si tie... Mi-era bine .
Ma simteam ca acasa in papucii tai mult prea mari si, in timp ce urmaream un documentar interesant pe ecranul calculatorului tau, ca somnul ne trecuse deja, m-am oprit cu greu sa nu-mi asez capul pe piciorele tale, sa ma cuibaresc la caldura ta .
Mi s-ar fi parut normal sa mergem sa dormim imbratisati ca niste soti trecuti de multa vreme de nunta de argint. In zori m-ai dus acasa si am adormit gandind ca as fi putut sa-ti imprumut pentru cateva ore mainile , sa ma cuprind cu ele calm, bland, cald...
M-ai invitat sa raman, n-am facut-o,vroiam sa ajung acasa sa pot visa
ca am inteles ce-mi spuneau mainile.
Erai o parte a mea pe care o pierdusem si careia ii simteam lipsa...Ma intregeai .
Ne-am mai vazut de cateva ori in urmatoarele zile, suficient pentru a deveni dependenta de linistea din preajma ta, de mainile care-mi vorbeau neinteles. Apoi ai plecat intr-un oras indepartat, angrenat intr-un proiect maret ce nu ti se potrivea. Te convinsesera sa te implici cei ce aveau nevoie de imaginea ta. Abia atunci am inteles cat de mult imi lipsesti…
Si mainile…
Injumatatita cumva, simteam cum incepea iarna…

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor