Cutreierat de lume,
de cuvinte
rostite,


palidă umbră
privind statui
mă aflu
diluat în vorbirea curentă,
vestejit
de prea multă povară
a sensurilor - stearpă.

Şi ca din vis trezit
într-un alt vis
o aură de taină
peste lucruri
presimt şi tac
spre a le restitui
virginitatea lor originară.

E prea târziu!
Să investesc cuvântul
cu întâia lui numire de-a numi,
e prea târziu!
Să inventez tăcerea,
e prea târziu,
dar pentru a fi eu însumi
e oare
prea târziu?...

































































Vizualizări: 4

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor