De crezi că poţi ca să învii trecutul,
Gândeşte-te de două ori
Ce-ar fi să suferi înc-odată
Şi dragostea în loc să o trăieşti, să mori.

Nu-i leac pentru ce-a fost odată...
Şi cred că tot ce mai contează-acum,
E să priveşti drept, înainte
Şi viaţa să o faci un aliat de drum.

Speranţa nu se naşte-n lacrimi
Şi nici durerea nu ţi-o ia,
E ca şi cum ai crede cu tărie
Că dragostea a pierit pe undeva...

Fii veselă şi mai ales cu dor de tine,
Alintă-ţi faţa cu-n ocean de soare,
Zâmbeşte-n primavară şi braţele ţi le deschide
Şi astfel vei putea ca să devii... o floare.
vebwell

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de MARILENA VELICU pe Octombrie 13, 2009 la 2:11pm
frumos indemn...dar cine poate tine cont de el?
Comentariu publicat de Pospesch Lavinia pe Martie 23, 2009 la 11:39pm
O încurajare față de viață,față de noi...în general,doar că e extrem de greu ca tu să te lupți cu tine fără a te clădi apărându-te și e groaznic de greu să strângi in pumn"ani trecuți"fără să lase urme vizibile pe chip și în suflet."Ocean de soare"doar atunci când ,lumina din interior se transformă în bunătate și se revarsă asemeni cupei de șampanie...Frumos....cu respect Lavinia

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor