De crezi că poţi ca să învii trecutul,
Gândeşte-te de două ori
Ce-ar fi să suferi înc-odată
Şi dragostea în loc să o trăieşti, să mori.
Nu-i leac pentru ce-a fost odată...
Şi cred că tot ce mai contează-acum,
E să priveşti drept, înainte
Şi viaţa să o faci un aliat de drum.
Speranţa nu se naşte-n lacrimi
Şi nici durerea nu ţi-o ia,
E ca şi cum ai crede cu tărie
Că dragostea a pierit pe undeva...
Fii veselă şi mai ales cu dor de tine,
Alintă-ţi faţa cu-n ocean de soare,
Zâmbeşte-n primavară şi braţele ţi le deschide
Şi astfel vei putea ca să devii... o floare.
vebwell
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară