Indiferență perversă

Mi-am înbrăcat stupoarea
În întrebări șoptite, mai întâi,
Apoi le-am pitit în tăcere
Ca să nu se prindă cei care mă înconjoară
Că sunt interesată de soarta lor
Și a acestei lumi schimbate.
Peste tot sunt reguli noi,
Reguli ce mie îmi par ciudate.
Ei au legiferat absurdul
Și eu trebuie să mă supun.
Cândva eram curați,
Trăiam într-o lume
Frumoasă, sănătoasă.
Acum marea nu reușește
Să spele violența oamenilor,
Lipsa de înțelegere și iubire.
Îmi plânge sufletul,
Dar mă prefac și tac.
Ei sunt perverși,
Eu am doar o indiferență perversă,
Acoperitoare.

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Luiza Cala pe Martie 27, 2019 la 8:52am

Ce sa spun? Succes! Sunt depasita de acest subiect....

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Martie 27, 2019 la 1:22am

Chiar dacă oamenii de ştiinţă au o indiferenţă (nu ştiu dacă e perversă sau nu) faţă de descoperirile mele genetice, eu sunt perseverent în căutarea părţii bărbăteşti pe care geneticienii lumii o despart de mai bine de 40 de ani de partea bărbătească la fertilizările în vitro.

Citiţi, vă rog:

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/scrisul-in-stiinta-in-arta-si-iar-in-stiinta?xg_source=activity

http://negrupealb.ning.com/forum/topics/scrisul-in-stiinta-in-arta-si-iar-in-stiinta?xg_source=activity

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor