Umană

Trestie de humă, te închini grăbită
ca o babă-n Paşte, trestie de humă;
vîntul te îndoaie – eşti grumaz de vită
ce răstoarnă-n unde brazdele de spumă.

Te închini la cerul încuiat cu apă
turbure – sau tremură-n tine Dumnezeu
prin din polta rece unde senin s-adapă
şi-aplecat în lume ca un curcubeu?

Cînţi o rugă undelor de spumă
ce-şi încearcă dorul încreţind din tine
Sau eşti ruga lumii îngînată? Cine
să te tălmăcească ştie, zvon de humă...

Constantin Noica
Publicat cu pseudonimul A.C.I
la 15 nov. 1929

Vizualizări: 199

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor