Inedit - Regizorul Haig Acterian nu a murit pe frontul din Cuban. Primele dovezi 1


Am auzit pentru prima dată de la Arşavir Acterian varianta conform căreia Haig Acterian, după unii cel mai mare regizor şi teoretician al teatrului românesc interbelic, nu ar fi decedat pe frontul din Cuban, cum oficial se spune.
Deşi vorbea puţin despre asta Arşavir mi-a arătat totuşi cîteva pagini din jurnalul său, tipărite apoi de mine, în care amintea de o vizită ciudată a unui rus, făcută prin anii '70 dacă nu mă înşel, pentru a aduce familiei Acterian vestea că fratele Haig trăieşte.
Povestea, încurcată teribil, a rămas nelămurită deoarece, straniul mesager nu a izbutit să vorbească personal cu Arşavir.
După moartea lui Arşavir, în 1997, au apărut însă alte indicii ce spuneau, în definitiv, cam acelaşi lucru: Haig Acterian, rănit pe front, în Cuban, a reuşit să se salveze.
O parte din aceste informaţii pot fi găsite în jurnalele lui Bogdan Căuş (Editura „Ararat“) şi Petre Pandrea (editurile „Albatros“ şi „Vremea“).
Continuînd cercetările am reuşit să adun însă şi dovezi oficiale pe care astăzi, la aproape 70 de ani de cînd evenimentele s-au petrecut, le ofer celor interesaţi.

Fabian Anton


1

„2.IX. 943

Scumpă Doamnă Marieta,

Cuvintele nu vor fi în stare niciodată să şteargă picăturile de sînge ce vor roura mereu pe rana deschisă de aproape o lună, în inima Dumneavoastră.
Doresc să ştiţi şi să credeţi că ? de poate am avut privilegiul de-a sta cu El de vorbă cu puţine zile înainte de-a pleca dintre noi, pe drumul vitejilor, ca un viteaz ce-a fost - l-am auzit vorbind o noapte întreagă de nevoia transfigurării prin rugăciune. Povara golului lăsat de el mă apasă şi mă doare poate mai mult decît pe ceilalţi prieteni de care s-a despărţit mai demult.
Sînt lîngă Dumneavoastră şi am impresia că am pierdut un frate.
În regimentul lui îl plîng toţi. Sergentul care mi-a spus a 7-a zi avea ochii înecaţi în lacrimi şi mă văzuse numai cu el.
Din cer, sînt sigur, coboară cu inima printre noi. Mama lui şi Dumneavoastră eraţi îngemănate în îngrijorarea ce vă purta.
Dumnezeu să-l odihnească şi pe Dumneavoastră şi toţi ai lui să vă mîngîie.

Emil ...“

2

„Doamnă Marieta,

Mai tîrziu decît credeam mi s-a dat prilejul să găsesc regimentul lui Haig.
Stînd de vorbă cu Mălăele (?) şi cu toţi cei cari ar fi putut spune ceva văd ca un început de mîngîietoare bucurii un prim lucru sigur: nimeni nu l-a văzut între cei căzuţi, nici în ziua I, nici pe urmă.
Toţi mă asigură că, într-o bună zi, com primi un semn de la el. Am văzut încă o dată cîtă dragoste şi preţuire a lăsat şi printre oamenii de aici.
Am ridicat de la companie puţinele lucruri ce avea – de îmbrăcăminte – la ? regimentar. Se găsesc la mine şi, cu prima ocazie sigură, am să vi le trimit sau să le aduc cînd voi veni eu.
Iertaţi-mi vă rog scrisoarea precedentă şi socotiţi-o aşa cum a fost: strigătul unei dureri pe care aş fi mai mult decît fericit s-o ştiu schimbată într-o explozie de bucurie.
Vă sărută mîinile în aşteptarea ceasului bun pe care îl aştept cu înfrigurare,

Emil ?
20. X. 943“

Vizualizări: 450

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Terezia Filip pe Iulie 25, 2013 la 8:48am

Mi-amintesc aceste scrisori de pagini întregi de istorie similară de prin familiile noaastre,  cu unchi dispăruţi în Rusia, despre care se vorbea că de fapt trăiesc acolo,  undeva în fundul lumii....

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor