- Infernul se așterne pe câmpuri și-n livadă

Copacii cu beteală îmi par o piramidă,

S-a-nchis spre orizonturi și ultima posadă,

Iar gheața mă-nconjoară c-un zid de cărămidă.

 

Își spală cerul fața în spumă de zăpadă,

O toarnă peste coșuri ce scuipă-n valuri fumul,

De frig și luna plină se-ascute ca o spadă

Și bâjbâie cu vârful ne mai găsindu-și drumul.

 

În fața sobei calde, mă-ntind și torc alene,

Doar flăcările joacă și candela cuminte

Vrea prin fereastră parcă să macine troiene

Să nu mă-nchidă iarna în recile-i morminte.

 

- Dar mie albul ăsta îmi face-atât de bine,

Mă cheamă-n pragul casei să-mi spună o poveste,

Înham la sănii caii și-alunec pe coline

De-aici până departe... Cărare nu mai este

 

Cât pot cuprinde ochii, 'ntunericul se-așează

Pe case și-n bordeie bătrânii stau la sfat,

Pe geamurile lumii doar iarna desenează,

Cu degete-nghețate, flori dalbe. Am uitat

 

S-aprind în sobă focul de teamă că zăpada

Se va topi deodată și voi pleca oftând

Spre poli sau spre niciunde ca să găsesc dovada

Că iarnă-i pretutindeni în trupul meu plăpând.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor