priveam în anotimpul cenzurat
din ochii tăi prin ochelarii speciali
pentru licurici şi stafii
vedeam amintiri îmbobocite de curând
deschideau ochii mici arlechini
amăgiţi de tandreţe
sub geamurile secrete seara
mâzgâlise cu degetul un semn

îmi aminteam că nu mi-ai mai vorbit
despre planurile noastre
din primăvara aceea în care
ne auzeam gândurile
şoptite cu subînţeles
de piticii de grădină
aşezaţi lângă fereastra ta

apoi ai plecat în serbia
te-am aşteptat o vară
treceam zilnic pe strada ta
mi-ai trimis o scrisoare
în care ai uitat şi fotografia
cu un necunoscut pe o motocicletă albastră
părul tău strâns în cască
umbrea literele scrisorii
picura întunericul pe stradă

privesc prin aceleaşi lentile
printre frunze
în apa caldă a ploii
s-a adunat o baltă în mine
prin mătasea verde
citesc în inima peştişorilor
chiar dacă au deschis ochii în alt anotimp
îmi scrie timpul un bilet
îmi spune că trădările
sunt cele mai cumplite adevăruri
răsărite din minciună

dar şi acestea se pot uita

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor