Mi-au înghețat mâinile întinse
Spre tine, împreunate a rugă
Nu-mi auzea nimeni chemarea prelungă
Și cântul stins în câmpiile ninse.

Vorbele mi s-au oprit nerostite
În lacrimi înghețate printre gene,
Geamătul surd se pierdea în troiene
Și-n vise de tine îndrăgostite.

Nu ai văzut! Nu ai auzit! Doar vântul
Mai purta fărâma de glas răvășit,
Mâinile-mi cădeau într-un gest irosit
Singur cerul îmi înțelegea cântul.

Prin omăt, pe urma pașilor tăi șui
Am încercat să îmi găsesc drumul,
Uitasem că nu mai eram un cumul
Și fiecare rătăcea pe drumul lui.

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ica matei pe Ianuarie 29, 2011 la 5:12pm
Cu drag de dragul tau, Corina. Multumesc.
Comentariu publicat de Corina pe Ianuarie 29, 2011 la 8:17am
...La izvorul dorului inima doineste infrigurata...iar vantul mangaie urma sufletului pierdut in lacrimi si durere...foarte frumos ! Mi-a placut mult ! Citit cu drag !

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor