Inimă mare

 

 Las inima să-mi plângă aiurea.

Ce  e  ea? Şi…ce   mai  vrea?

Tot  doreşte! Ce  pofteşte ?

Că-i  viaţă  dulce,  de  amar  e grea.

 

Este tânără şi bate  mă împinge de la spate,

Mă împinge că e bună, să mă ducă în etate.

O cam obosesc săraca   eu, tot trudesc

prin munca ce e multă,  la ceva râvnesc.

 

Biata inimă  e  mică, mare-n figurat,

Mă îndeamnă la iubire că n-ar fi păcat.

Să-mi găsesc o fiinţă dragă, ca să fiu şi eu,

O speranţă-n înmulţire, tot aşa...mereu.

   

Să aştepte-al meu tic-tac, cum să-i fac pe plac?

Bată dar şi ea cuminte, că mai am ceva în minte.

Multe lucruri de făcut, nu a  ei  dorinţă,

Că sunt tânăr şi plăcut, nu-s  bun de căinţă.

 

Pură apa-i la izvor, curat, sufletul  de-o  bei,

Tinereţea  este aiurea, pierzi, ce nu  prea iei.

Paladin  plimbat  de lună  şi  a  ei  răcoare,

Calcă  peste-o  biată  frunză, una,  oarecare.

 

Menelas C  27.09.2012

Vizualizări: 51

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor