Inima

[Caracas Mircea Florin]

Inima

Cu plecăciune Părintelui Profesor Olivier Clement.

 

Inimă-  vârf cel mai înalt al sufletului meu,altar sfânt de jertfă, loc  tainic  de rugăciune !

Ritmul inimii mele să reunească şi să dilate în acelaşi timp, să purifice şi să trezească  la viaţă întreaga mea fiinţă: văzutul şi nevăzutul  împreună, recapitulând universul în mine.

Mai copleşitor decât aceasta: chipul de om creat de Dumnezeu Care mi-a adus năzuinţa firii unice şi libertatea persoanei.

Inima de copil, iată, nu s-a deschis forţelor subconştientului.

Ce putea face el, subconştientul, decât să confunde facultăţile mele intelectuale dezbinate.

Am pornit să îmi cuceresc propria inimă prin rugăciune.

Ea, rugăciunea, va aduce miraculos natura mea într-o mişcare  de întâlnire şi comuniune cu Dumnezeu.

Nu,cu certitudine  inima  nu este numai un organ fiziologic sau de transmitere a emoţiilor (cum spun unilateral unii medici şi mulţi psihologi).

Inima are un creier de peste patruzeci de mii de neuroni în cei doi noduli atrio-ventriculari .

Are o memorie extraordinară si minte care nu se înşală şi care persistă după transplant.

Creierul  se comportă  mai mereu ca o centrală telefonică -cuplat si decuplat.

Ascultă el creierul  comenzile inimii fără să le comenteze si asta o face  pentru că acceptă si trebuie să  fie educat astfel

.Educaţie prin inimă şi pentru inimă .

Atunci  când mă rog ,deşi mintea pare a fi aceea de sus la alt etaj este un etaj fals .

Să îmi unesc deci mintea  în inimă  cu  conştiinţa totodată , în treapta cea mai înaltă a sufletului.

Mi-am putut câştiga oare centrul de referinţă care să împace totul sau m-am rostogolit?….

 

7 august 2015