Nimeni nu mai scapă
de bucurie după durere
ce dau naştere iubirii,

umple de sens miezul cuvintelor,
fac limba tot mai frumoasă.

Inima în braţe cu flori,
şi sânge românesc de unire
aduc trăire interioară sublimă.

Buzele de pâine ale femeii,
sărutul ei aromat şi cald
rup din sufletul pus pe masă,
până simt în semnele dăruirii
naşterea din pântec.

Limpezimea pe care o beau
în viitorul de vis
o să mă îmbete cu lumină
în fiecare dimineaţă,
să-i dau bineţe soarelui.

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor