Am să vă spun acum, cum bate inima aceea sub pământ.
In linişte izvoarele îşi caută un drum luminii să se-arate,
Şi câtă pace-i sus, atâta răbufnire aprigă e dedesubt.
Se zbat puteri, şi flăcări zbuciumate se-arată peste noapte.

Stratul nucleului intern este un amestec de fier si nichel.
Ce presiuni atinge şi ce temperaturi de mii de grade celsius,
E bine de ştiut, dar să nu ne batem capul noi în nici-un fel.
Să ne rugăm, că ce-i aicea pe pământ o ştie Cel de Sus.

Pe vremuri înaintaşii noştri puneau adesea urechea la pământ,
De-acolo ei aflau de-i cotropesc duşmanii sau de va fi cutremur.
Acum, ştiinta a făcut ca prin diverse aparate şi putin discernământ,
Să credem că ştim totul, o fi, dar nu e chiar aşa, şi asta pot să jur.

Cu oricâtă stiinţă noi nu putem încă opri de nicăieri o catastrofă,
Ce poate orişicând să facă să dispară om si alte vietăţi de pe pământ.
Aşa cum Noe şi-a luat câte-o pereche din orice vietate mai denota,
Că ar trebui să pregătim şi noi acum, atunci nu vom mai şti câţi sunt.

Şi nici nu ştim,
Cât va mai bate această inimă acolo, sub pământ !

autor florentina crăciun fabyola
iunie 2009

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de florentina craciun fabyola pe Iunie 30, 2009 la 9:34pm

" Nucleul pamantului "
Comentariu publicat de GABRIEL CRISTINEL pe Iunie 30, 2009 la 9:28pm
frumos si profund!!!Felicitari!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor