.
Inimi ratacite



I.San Francisco

San Francisco este un oras epuizant,plin de oameni stresati de locul de munca si tineri defilând prin cluburile de noapte ale orasului.Este tipul metropolei agitate,unde nimeni nu-si gaseste locul.Arhitectura Vectoriana se îmbina luxuriant cu arhitectura moderna,însa nu-i poate creiona un portret care sa inspire liniste,candoare si puritate.Despre un oras care sa puna accent pe educatia tinerilor cu desavârsire nu se poate vorbi. Sunt fericita oricum.Apartamentul meu este situat intr-o cladire imensa,cu 19 etaje.Am vedere catre gloriosul Pacific,alaturi de care ma trezesc in fiecare dimineata.Niciodata nu am fost recunoscatoare locului meu natal,nu am putut agrea infernul din oras,cum niciodata nu am putut agrea locuitorii.Singurul lucru pe care l-am placut cu adevarat,de care sunt irevocabil indragostita este Golden Gateul.Un loc colosal,unde regasesti fiecare briza de vant ce-ti trece prin par,intradevar singurul lucru cu valoare sufleteasca,nerecunoscut de locuitorii sai mult prea ocupati de cariera lor.Un ambient mult prea placut,ce te face sa te opresti din drumul tau,oricât de mult esti în întârziere.Stâncile de pe marginea podului sunt de o culoare brun inchisa,placute si linistite la fiecare apus de soare.Obisnuiesc sa merg acolo impreuna cu Maxie,câinele meu.Este un retriever galben inteligent cu multa personalitate,uneori am impresia ca imi seamana.Iubim Golden Gateul,de altfel întotdeauna cand mergem acolo pentru a vedea apusul Maxie pare fericit,mult mai fericit decat intre cei patru pereti din apartament.E atât de vesel incât am impresia ca tot Pacificul e sub dominanta noastra atunci cand mergem acolo.E atat de frumos atunci cand soarele pare a se imbratisa cu orizontul,departe in vapaile Golfului San Francisco.Automobilele sunt singurele care strica peisajul, extrem de galagioase.Insa eu ma concentrez asupra tabloului de felurite culori.Maxie pare a ma privi strengareste,e clar ca doreste ceva,sau poate ca ii este foame."Hai Maxie,hai acasa !".Dadu din coada fericit,stiam eu ca asta isi dorea.Are o privire strengareasca,intoteauna imi pot da seama ca ii este foame.Ne-am urcat in Volvoul meu de culoare rosie inchisa,traversand podul destul de dificil.Traficul mereu este aglomerat pe Golden Gate,e singura cale de a traversa stramtoarea.Dar ca de obicei,rabdarea mea este estimata pe o scara de la 1 la 10,undeva pe la 4,asa ca nu-mi pot regasi calmul in momentele astea,doar daca privesc usurata pe geam,spre adancul oceanului. In sfarsit ajung in fataa cladiri mele,imi parchez masina indreptandu-ma spre apartament.Era intuneric in parcarea subterana,de altfel nu puteam zari nimic.Din departare se observa silueta perfect sculptata unui barbat,imi era teama,am scos sprayul cu piper din geanta,insa o voce calda mi se adresa incantata:
- Jessica ! Ce bine imi pare sa te vad,te-am observat de la intrare.Ce faci?
Era Elliot,eram surpinsa de aparitia sa in San francisco,eram fer convinsa ca se stabilise in New York,alt oras plin de impuritati.
-Iata-ma ! Bine,surprinsa de vizita,ce te aduce pe aici?I-am raspuns incantata,bineinteles,nu-l mai vazusem de ani buni.Am fost colegi de scoala si de liceu.Intotdeauna am fost foarte apropiati.Am incercat o tenta de imbratisare,dar ma simteam usor jenata de faptul ca lipsise atat de mult,nu prea stiam cum voi reactiona.
-Am infiintat o trupa,ne vom stabili aici pe o durata de cateva luni.Lucram la un album cu o casa de discuri de aici.Am luat adresa ta de la Eva.
-Oh,bine ! Atunci hai sus,eu si Maxie ne pregateam sa intram ,i-am raspuns eu si mai entuziasmata.Elliot era o persoana inconfundabila,Ochii sai inspirau incredere,ceea ce ma facuse sa ma atasez asa de mult de el.In liceu,am avut o mica idila,cel putin din partea mea,el nu a stiut niciodata asta.
Am urcat impreuna cu liftul destul de apropiati,ma simteam ca in prima zi de scoala,inspaimantata de ce va urma.Ma uitam cu coada ochiului spre el, nu stiam ce sa-i spun,eram mult prea ocupata sa-i privesc silueta perfecta,muschii ce se ascundeau sub un tricou cu mesaje,alb sidefiu.
-Si,locuiesti singura?Imi spuse el,usurata fiind de faptul ca ma salvase cu o intrebare cat de cat atractiva .
-Nu,bineinteles,as muri de plictiseala.
-Aaa,spuse el dezamagit.Si cu cine locuiesti
-Oh,nu intelege gresit.Locuiesc cu Maxie,cu cine as putea ?Zambeam.
-Hmmm,pentru un moment am avut impresia ca...lasa.Parea relaxat acum.
-Ce credeai?Ca am un prieten?Din nou,zambeam ,strenagreste acum,ii furasem zambetul lui Maxie,numai ca eu ascundeam un interes in spatele acestui zambet,el ascundea doar foame.
-Nu mai conteaza,Aberatii. De data asta parea si mai relaxat.
In sfarsit am ajuns la etajul 16.Elliot se indrepta catre terasa,ii era putin teama dupa expresia fetei.
-Cam sus ,nu crezi !?
-Sunt obisnuita cu inaltimea,o iubesc.Ce minciuna ! Uram inaltimea,insa era minunata.Nu stiam de ce am spus asta !?Intra,simtete ca acasa ! I-am spus eu ca o gazda buna ce sunt!
-Ai un apartament dragut,cum reusesti sa locuiesti aici de una singura,nu ti-e teama?
-De ce sa-mi fie teama?Am un spray cu piper ! I-am spus eu razand.
-Da',dar totusi e destul de periculos pentru o domnisoara singura .Parea a fi usor ingrijorat,dar era destul de ciudat
- Hei,relaxeazate.Ce-i cu tine?Nu e nimic periculos,sunt la etajul 16.Ce hot,sau ma rog altceva,ar veni pana aici?
-Mai bine incheiem discutia ! Lucrezi undeva?
-Nu,inca sunt studenta.Sunt la facultatea de drept,incerc sa-mi fac o cariera.
-Interesant.Eu am renuntat la facultate,in favoarea trupei.Castigam destul de bine din concerte,chiar in seara asta avem unul,in clubul de alaturi.Daca vrei sa ne vezi poti veni la ora 22,as fi incantat.
- Nu obisnuiesc sa merg in cluburi noaptea,nu e genul meu.I-am raspuns eu,intrand la banuieli.
-Oh,ce rpede a trecut timpul,trebuie sa plec la repetitii,poate ne vedem alta data,vom sta aici ceva vreme.
-Ok!Atunci pe curand,mi-a parut bine ca te-am vazut.Mi se paruse putin ciudat,incheiase discutia brusc,conversatia noastra era mult mai diferita decat cele din liceu.Atunci eram mai apropiati,simteam oarecum o atractie intre noi,acum parea rece.L-am condus pana la usa,el a iesit indreptandu-si privirea spre afisul fixat pe usa de vizavi"De inchiriat".Soarta i-a suras,bine ,si mie,stiam ce va urma,eram si mai fericita.L-am lasat pe el,asteptam s-o spuna.
-Observ ca cineva inchiriaza apartamentul,tocmai bine pentru mine si baieti.Daca pretul este convenabil,vom renunta la hotel.
-Super ! A fost singurul cuvant pe care il puteam spune,eram atat de suprasolicitata,Mintea imi zbura in toate partile,la faptul ca el va locui vizavi,ca o veche prietenie se va lega ,si multe altele
-Pe curand Jessica.Poate ne vom vedea diseara.
-Hmm,ok.Nu prea sunt sigura de asta.Pa!
Privirea lui era calda,ca cea pe care o stiam din totdeauna.Parul sau reda baiatul de altadata,insa corpul,niciodata nu credeam ca se poate schimba. Era mult prea perfect pentru oricine,miscarea sa era leganata,ciudata,dar mie imi placea ideea.Ahh,aproape uitasem de bietul Maxie,nici macar privire nu mai inspira foame."Scuze Maxie,uite mananca".I-am pus in castronelul sau colorat cateva graunte,de altfel preferatele sale.Am continuat cu un film,dar parfumul lui Elliot nu disparuse.Era un miros proaspat,te facea sa simti briza ce curge asupra marii,senzatia neuitarii.Am inspirat adanc,sa fiu sigura ca nu va mai ramane pic de parfum irosit,iar totul va fi in mine.Insa mi-am dat seama ca paream penibila,pana si Maxie parea a se inmarmuri de mine.



II.Caractere noi

In San Francisco se intuneca cat ai clipi.Starea mea euforica se destrama odata cu venirea noptii.Eu inca priveam la filmul neinteresant de la televizor.Mi se terminase si punga de floricele pe care tocmai o desfacusem.De la vizita lui Eliot,mintea imi juca feste.Timpul trecea mult mai repede.Insa filmul continua sa ruleze.Stateam pe canapea,cu o punga goala in mana,cu Maxie alaturi.Priveam aproape in gol,paream o ciudata ce-si pierdea timpul.Altceva nu era de facut.Luminile orasului imi captivau pentru prima data atentia,dar erau ciudate,imi rascoleau amintiri din copilarie.Atunci cand priveam pe geam vara,in toiul noptii,
iar luminile pareau a forma un covor urias de culori necunoscute,eram fascinata,iar tatal meu mereu ma ridica deasupra balconului.Imi era teama de inaltime cum imi este si acum,dar ma simteam in siguranta in bratele lui.Ma tinea strans,acum realizez teama de care dadea si el dovada atunci cand ma ridica."Uite Jessy,esti stapana lumii !".Imi spunea asta tinandu-ma deasupra balconului.Aveam o camasa de noapte superba,cusuta manual de bunica mea,era putin lunga ce-i drept,dar o iubeam.Vantul imi zbura printre par,iar camasa imi atarna unduinduse usor."Suntem impreuna tati,impreuna am cucerit lumea !"Ii spuneam asta aproape in fiecare seara cand ma ridica.Mama statea sprijinita de usa,zambea atunci cand il vedea pe tata jucandu-se cu mine,i se parea mai nostim ca niciodata.Era o femeie frumoasa,cu ten fin,aproape perfect,cu parul negru carbune,iar ochii de culoare verde deschis.Avea trasaturi ciudate,nemaintalnite de mine pana acum la alte femei din California.Ciudate in sensul bun al cuvantului,numai intalnisem pe nimeni cu parul negru inchis si ochii verzi deschisi.Avea o silueta perfecta,parca pictata de un pictor,iar mainile ii erau mereu calzi.Iubeam caldura mainilor sale atunci cand ma mangaiau,iubeam finetea ei.Mereu am fost captivata de povestea de dragoste a ei si a tatalui meu.Se cunoscusera undeva prin centrul orasului.Pe atunci tatal meu se ducea la cinema impreuna cu prietenii,ceea ce a facut sa fie si mama acolo,cu prietenele sale.Sau intalnit accidental,ea statea pe scaunul din alaturi.Mama mi-a povestit ca el ii oferea priviri captivante,la fel de captivante ca si acum.I-a oferit mana pentru o plimbare,el a duso intr-un loc magic,undeva unde se aflau deasupra orasului,nu intr-un zgarie nori,ci pe stancile de langa Golden Gate.De acolo totul parea a fi la picioarele lor,ca atunci cand eu si Maxie ne petrecem timpul in acelasi loc in care ei si-au petrecut cel mai frumos moment din tinerete.De aceea iubesc locul acela,sper ca intr-o buna zi sa retraiesc si eu momentul lor.O buna zi....
Am ramas blocata in trecut,pe balconul meu de la etajul 16.Paream o nebuna,dar ma captivau momentele acelea din copilarie.Imi trezise sufletul adormit pana acum.Ma apucase un dor nebun de parintii mei,de vechiul meu apartament din marginea orasului.De verile calduroase,de castelele de nisip din Golful San Francisco,de planul meu de a cuceri lumea impreuna cu tata.Toate au trecut asa de repede,incat nici jocul luminilor numai sunt la fel.Se facu asa de tarziu,incat chiar numai aveam ce face.Cutreieram balconul de colo colo,in speranta de a gasi ceva bun de facut,util.Era 21:30,inca o jumatate de ora iar Elliot isi incepea recitalul.Ma tinea in suspans timpul,imi doream sa-l vad cantand,nu l-am vazut decat odata,in garajul parintilor sai,aveam 13 ani.As fi vrut sa merg acolo,insa galagia,si fetele vulgare de acolo ma tineau departe.Nu ma simteam in largul meu,pur si simplu imi era greu sa ma obisnuiesc cu viata de club.Cred ca i-as fi facut placere sa ma vada acolo.Elliot era destul de timid,insa emotiile ii treceau imediat daca avea un prieten bun pe care sa se bazeze.Il cunosteam prea bine,mult prea bine pentru ai nu-i fi alaturi.Insa emotiile lui se afisau doar in public,pe langa asta el era un barbat in toata firea,puternic si autoritar.Privirea sa insa parea necunoscuta,parca ascundea ceva.Cat am fost noi de apropiati,nu mi-am putut da seama ce ascunde.Muzica din club se auzea chiar de sus,de aici,era foarte aproape de cladirea in care locuiam.Nu prea aveam timp de gandire,sa vin sa nu vin,insa ma gandeam la Eliot,dar oricum nu-i promisesem,asta ma mai linistea.Niciodata nu mi-a placut sa promit ceva pana nu realizez acel lucru,seman foarte mult cu tatal meu din punct ce vedere psihic,cat si fizic.Insa nu aveam haine potrivite de club,aveam o singura rochie cei drept putin mulata si mai scurta,de culoare rosu pal,primita cadou de la verisoara mea mult mai indrazneata,Emily.Am luat-o indata pe mine,ma simteam oribil,nu era asa de scurta cum credeam,dar nu-mi facea placere sa o port.M-am machiat mult mai strident decat o faceam pana acum,ma priveam in oglinda,nu paream a fi eu."Cei cu mine !?"M-am demachiat imediat,rimelul si glosul erau de ajuns,mult mai placut un ten natural decat un ten incarcat.Mi-am luat o geanta mai micuta din zecile de genti pe care obisnuiam sa le colectionez,i-am dat lui Maxie ceva sa se joace cat eu lipsesc,coborand cu liftul.Inca nu realizam ce fac,nu obisnuiam sa ies singura in toiul noptii fara cineva alaturi,sau macar sprayul cu piper,il uitasem.Am mers pe jos.Strazile erau luminate non stop,asa ca nu aveam de ce sa-mi fac griji.Am pasit elegant,pana am ajuns la intrarea de la club.Am platit-o,dupa care m-am indreptat undeva aproape de scena.Am ajuns cu greu,nu aveam loc sa trec,dansul provocator al tinerilor de varsta mea ma impingeau departe de scena.Pana la urma tot am reusit.Eliot era deja pe scena,el canta la chitara,era pozitionat undeva in dreapta scenei,in partea in care eram si eu.Am ramas impresionata de modul in care canta.Cantul chitarei sale parea suav,la fel ca privirea sa inconfundabila.Melodia era pe sfarsite,m-am gandit ca ma va observa.M-am apropiat mai mult,ma observas ein sfarsit,se uita la mine cu coada ochiului,o privire ce inspira usurinta,bucurie.Melodia s-a terminat,Eliot se indrepta spre mine:
-Parca spuneai ca nu vi ? Mi-a spus asta tinandu-ma cu mana dreapta in brate,cel putin o tenta de imbratisare.
-M-am razgandit.I-am raspuns eu parand ca o idioata in fata lui.Il priveam de sus,era destul de inalt.Atat de inalt incat puteam sa-i intalnesc privirea de jos,ne tachinam privirile necontenit,insa ma simteam usor stanjenita,el nu.
-Tocmai vroiam sa vorbesc cu tine.M-am mutat vizavi,impreuna cu baietii.Mi-ar face placere sa ti prezint.
-Ok,sunt incantata sa-i cunosc .Pe moment nu am realizat ca inca nu mi prezentase,dar chiar eram incantata ca ii voi cunoaste.
-Dar inca nu i-ai cunoscut !?
-Dar ii voi cunoaste nu?Cred ca asta a fost cea mai neimportanta si ipocrita discutie din viata mea.
-Ok.Solistul nostru este John,cel de la tobe e Scot,Clyde e cel care ma acompaniaza tot cu chiatara,suntem cei mai buni prieteni.Baieti,ea e Jessica,o veche prietena.
-Buna !Imi pare bine de cunostiinta.M-am dus glont catre Clyde,era cel mai bun prieten al lui Eliot,iar prima impresie conteaza,mai ales ca sunt baieti si sigur vor purta o discutie cu aviz catre mine.Nu stiam de ce paream atat de interesata de Elliot si Clyde,dar imaginea lui Clyde ma impresiona.Era un tanar inalt,blond,cu ochii albastrii,specific cred eu Californiei.Buzele sale pline,privirea incrucisata,si mainile lungi,reci,ma trimiteau intr-o alta lume,ma fortau sa am o alta viziune asupra lumii.Ne-am impreunat mainile,defapt am dat mana,cum se procedeaza normal atunci cand cunosti pe cineva.L-am privit adanc in ochi,de parca ma cunostea de o viata,parea profund captivat de ceva anume.Mereu am avut un fix cu privirea,pentru mine calitatea cea mai de pret a unui om este privirea,mai putin conteaza celelalte aspecte.Pentru mine privirea unui om inspira ura,ori iubire.Mi-e usor sa-mi dau seama ce fel de om este doar daca il incatusez privindul,insa privirea celor doi ma puneau pe ganduri,nu le-o descifram.M-am incruntat usor,nu descifram ceea ce doream.
-Hmm,draguta prietena ta,destul de draguta!Clyde parea obosit,dar dintii perfecti albi imi zmabeau murdar.Alt cuvant nu reusesc de a descrie zmabetul lui perfect.Murdar pentru ca parea a vrea chestii murdare,parea a avea un suflet murdar.Insa Elliot stia sa-si aleaga prietenii,cred ca il cunostea destul de bine,niciodata nu ar fi stat cu un baiat care sa nu fie de statutul sau.Intuitia mea de bine cunoscatoare a psihologiei umane ma tradase pentru prima data.Nu de alta,nu urmam facultatea de psihologie,ci cea de drept,dar un avocat adevarat nu se insala niciodata,el nu se lasa invins niciodata.Mai aveam destul timp sa-l cunosc,ma avntaja faptul ca se mutasera cu totii alaturi.Pareau persoane iritate usor de prezenta mea,cel putin Clyde si Scot.
-Buna Jessy,pot sa-ti zic asa,nu?Spuse John.Numai intalnisem niciodata o fata atat de vesela si primitoare.Paul sau parea extrem d eingrijit,ciufulit,fiecare fir de par avandu-si locul.Obrajii ii erau rumeni,la fel ca mine in urma cu multi ani.Ochii sai blajini si calzi,bruni,nu-ti inspirau decat incredere.De data aceasta eram sigura ca nu daduseam gresi in privinta privirii.
-Buna John!Desigur,aucm suntem prieteni nu?I-am rapsuns mai incantata si mai entuziasmata decat ii raspunsesem lui Clyde.Pe langa el John parea un prieten de nadejde,nu un infumurat.
-Mda,buna Jessica,eu sunt Scot,'pare bine c ate cunosc.Si in sfarsit baiatul cu parul lung si castaniu,de la tobe.Atat de plin de el,incat nici sa-l privesc nu-mi mai statea in putinta.
-Salut!Atat am avut sa-i spun.
-Hei,Jess,noi am terminat ,numai avem de cantat.Vi cu noi cu masina?Eu,Clyde si John vom merge cu masina mea,Scot va pleca putin mai tarziu,el va ramane aici impreuna cu proprietarul pentru a discuta un nou recital.Si in sfarsit se gandi si Eliot sa intrerupa cunostiintele neplacute ce tocmai se intemeiau...
-Ohh,super,normal ca vin.I-am spus eu usurata de faptul ca nu voi fi nevoita sa merg singura.Singura mea prietena apropiata era Eva,o coleg de la facultate.Ne cunosteam de 3 ani,de cand am inceput studiile.Am devenit apropiate,fiindca aveam multe lucruri in comun.Ea il adora pe Tom Hardy,la fel ca si mine,adora Golden Gateul,si nu suporta sa manance legume.Tot ce-mi doream pe acest taram,o persoana apropaiata,cu care sa discut in tot infernul din oras.Insa sa revin la noii mei "prieteni".Elliot mi-a deschis usa zambind,m-a lasat pe mine sa ies prima,urmata de Clyde si John,ce pareau terminati de greutatea instrumentelor.
-Hei,Elliot,de ce nu-i ajuti?
-Hmm,bineee...Isi lua chitara si betele de la toba lui Scot,si le puse in portbagaj.
-Mai sunt tobele ! spuse John.
-Le vom lua apoi,urca si taci...Clyde ii rapsunse rece,parca plictisit de atentia de care da dovada John.Am tacut,pentru ca nu voiam sa-mi fac impresie proasta,dar aveam de gand sa-l fac pe Clyde sa inceteze cu aerul se superioritate fata de colegii sai.
Elliot avea un Bmw nou nout,am ramas cu gura cascata pentur un timp.
-Achizitie noua,nu?I-am spus asta incercand sa-mi stapanesc uimirea.
-Mdaa,o mica atentie din partea parintilor mei.Zambi uitandu-se in jos.
-Mica?
-Mare?
-Categoric!
-Tu ai ziso...haide,urca,e tarziu.
-Jessica deci...unde locuiesti scumpo?Spuse Clyde uitandu-se in fata.Insa privire imi sta la John,dadu ochii peste cap atunci cnad il auzi pe Clyde,insa inghiti in sec,nedorind sa nascoceasca o noua discutie.
-In apropiere.I-am spus tacuta,privind pe geam,nedorind sa prelungeasc conversatia.
-Cat de aproape?
-Sta fata in fata cu noi Clyde,cu ajutorul ei am gasit apartamentul.
Imi venea sa-l strang de gat pe Elliot,stiam ca trecusera multi ani de cand nu ne vazusem,dar nici chiar asa incat sa nu-si da seama ca nu-mi doresc sa continui discutia cu prietenul sau.
-Multumesc pentru ajutor Elliot,i-am spus eu oftand profund.S-a uitat mijind ochii in oglinda,isi daduse seama cam tarziu.
-Ohoo,aproape de noi deci.Ce bine,ne vom vedea des deci,spuse Clyde.
-Cam asa ceva,din pacate.I-am spus eu stand cu mainile incrucisate.
-Hey,iata ca am ajuns spuse Elliot incercand sa aplaneze situatia.John conduo tu pe Jess sus,noi il asteptam pe Scot,nu stie unde ne-am mutat.
-Ok,atunci,noapte buna,ne vedem maine.
-Noapte buna Jess!
Eram oarecum usurata de faptul ca in sfarsit aveam ocazia sa-l cunosc mai bine pe John,pana acum parea tacut,usor iritat de prezenta lui Clyde si a lui Elliot in masina.
-John,pareai deranjat de cei doi in masina,ce s-a intamplat?Nu va intelegeti ?
-Mai bine spus de Clyde,e un tip tare increzut si antipatic.Nu cred ca ma voi intelege niciodata cu el,insa fac asta pentru Elliot,suntem prieteni buni.
-Ah, deci infumuratul acela ti-e antipatic...asta lasa de dorit.Cum va intelegi atunci in trupa?
-Trupa este pe primul loc pentru noi,apoi familia si prietenia noastra.Facem tot posibilul sa redam pe scena o prietenie de-o viata,ceea ce nu e adevarat deloc.Oricum,nu-i greu.
-Ahaa,inteleg,i-am spus eu putin socata.
-Tu unde locuiesti,tot in New York?
-Da,acolo l-am cunoscut pe Elliot.
-Ohh,desigur,doar el a infiintat trupa.
Liftul ajunse la etajul dorit,insa nu eram sigura daca eram pregatita sa ma duc la un somn bun,nu imi era asa de somn.
-Hey,dar tu stii ce apartament a inchiriat Elliot,eu nu am nici cea mai vaga idee,nu am realizat jos!
-Desigur,te conduc eu,doamna Muriel sigur va asteapta,chiar la ora asta tarzie.Este o doamna tare draguta si simpatica,pun pariu ca va asteapta cu placintele sale faimoase!
-Suna bine asta.Asa de sus vom sta?
-Etajul 16,nu e asa de sus!Uite,aici stau eu,iar tu stai vizavi.
-Ok atunci,multumesc pentru ajutor Jessy,ne vedeam maine dimineata.
-Noapte buna John,pe curand!
Ne cunosteam de o ora iar el ma alinta deja,parea incredibil de prietenos.Maxie ma astepta dormind in fata usii,aproape ca ii dadusem cu usa in cap.A inceput sa latre si sa sara in sus de bucurie cand ma vazut,parea asa de fericit,semana cu John cand ma cunoscut.M-am schimbat in pijamalele mele viu colorate,trantindu-ma in pat.Nu imi era somn,am ramas dezvelita privind pe tavan.Maxie dormea adanc langa mine,insa eu parca sustineam orasul ce nu doarme niciodata,San Francisco.Pana la urma am adormit,nu stiu cum,insa am adormit.
Soarele imi batea puternic in fata,dimineata imi suradea intens.M-am trezit infofolita in plapuma mea cu crizanteme si cu perna in brate.Dar brusc deschizand ochii am tresarit din pat,obisnuiam sa ma trezesc devreme,credeam ca ziua va fi mai lunga astfel.Era ora 11:30,tarziu pentru mine,deja pierdusem cateva ore utile.As fi putut mers la Golden Gate,pe plaja,pentru a aduna scoici.Dar inca mai era timp,imi facusem plan inca de aseara,cand nu puteam dormi.Mi-am servit micul dejun,intr-u bol verde mi-am pus cerealele preferate si un pahar cu suc de portocale.I-am servit mciul dejun si lui Maxie,dupa care m-am imbracat lejer,intr-un maieu alb,si panaloni scurti de blugi.Mi-am luat sandalele,zgarda si rucsacul rosu,indreptandu-ma spre lift.Parul castaniu imi era ravasit,usor neingrijit,dar eu stiam cat ma chinuisem cu el azi-dimineata,adica la 11:30.M-am gandit ca lui Elliot i-ar prinde bine o vizita la Golden Gate,avand in vedere ca trecusera ani buni de cand nu-l mai vazuse.S-au schimbat multe de atunci.M-am uitat spre usa lor,insa nu stiam ce sa fac.M-am oprit pentru o clipa din drum,indreptandu-ma spre usa,apoi m-am intors,apoi iar m-am reintors catre usa.Mi-am luat inima'n dinti sunand.Speram sa-mi raspunda Elliot pentru ca m-as fi simtit stanjenita sa-mi raspunda unul dintre baieti.Am sunat si a doua oara,m-am gandit ca dorm.Insa a treia oara usa s-a deschis.
-Imediiattt!Se auzi dinauntrul apartamentuli,era clar ca trezisem pe cineva,era Elliot.
-Neatza' Elliot,te-a trezit?
-Neatza' Jess,hmm,cam da.
-Ohh,scuze.M-am gandit ca vrei sa mergi pe plaja,la Golden Gate !?
Parea adormit,statea sprijit de usa,ii era greu sa ma priveasca.Purta pantaloni scurti,era pe jumatate dezbracat.
-Hmm,ok.Suna bine!Ii chem si pe baieti?
-Pe John!Nu vreau sa par nesuferita dar ne intelegem destul de bine,cred ca ne vom distra toti 4.
-4 !?
-Vine si Maxie!
-Ohh,da,Maxie...
Posibil ma credea o ciudata ce tine la cainele sau mai mult decat orice,insa cam asa era.
-Deci,imbracate,te astept!
-Intra!pana ies de la dus apoi ma imbrac,pana John este gata,dureaza.Ne poti astepta aici,ia loc.
-Ok!
Hainele lor erau imprastiate in toata casa.Era dezordine in toata regula,parca a fost razboiul mondial in apartamentul doamnei Muriel.Daca ar fi vazut cum isi aruncau hainele in toate directiile cu siguranta ar fi facut un preinfarct.Cu siguranta nu era un loc potrivit pentru o fata acolo.Cu 4 baieti,impartind 4 camere,imposibil!.
-Jesycaaa!Ce faci aici?
John parea foarte surprins de vizita mea.Dar parea deestul de fericit.Ochii i s-au deschis indata cand ma vazut.
-Am vorbit cu Elliot,vom merge la Golden Gate.Mergi?
-Sigur !
-Bine atunci,va astept.
-Am plecaat, ma imbrac in 5 minute.
-Nici o grabaaaaa,nu uita de costumul de baie,am spus eu ridicand vocea pentru ca John deja fugise in camera sa pentru a se imbraca.Parea asa de copilaros.Avea pijamale cu ursuleti.Nu am zis nimic in preajma lui,dar era tare simpatic in pijamalele acelea albastre.
-Ohh,ia-te uita cine a venit,Elliot,avem musafiri si nu stiam?
Scot,atat de imatur si de inresponsabil.In loc sa ma salute politicos,sau macar din bun simt,ma aclamat sugestiv.
-Elliot stie deja,mergem la Golden Gate,il astept sa se imbrace.
-Iauzi,o plimbare pe plaja romantica,in doi,cum suna !?
-Merge si John cu noi!
Niciodata nu am fost calcata in picioare de spusele rele ale celorlalti.Mereu am stiut sa fiu impunatoare,mereu zambind in fata celor ce nu ma agreeaza.Vorbeam frumos cu Scot,chiar daca el ma detesta pe ascuns,cel putin asa cred.
-Hei,Jess,sunt gata!
Elliot se imbracase lejer,la fel ca mine,in tricou si pantaloni scurti.Mai ramanea sa-l asteptam pe John,ce veni si el indata.
-Sunteti pregatiti de plimbare baieti?
-Normal,spuse John.Parea asa de entuziasmat,creiona portetrul unui copil in dimineata de 25 decembrie,nerabdator sa-si vada cadourile.
-Mergem pe jos,sau cu masina mea?
-Cum doresti,spuse linistit Elliot.
-Atunci mergem cu masina mea.
-Ok!
-Dupa ce mergem la Golden Gate,vreti sa mergem si la Alcatraz?
-Alcatraz !?
-Da,cea mai pazita si periculoasa temnita din California.
-Cum vrei,tu esti ghidul,spuse John.
Elliot cunostea locul,copilarise aici ,insa John era pentru prima data in San Francisco.





III Fara apus



Pe plaja arsita se cunostea imediat cum atigeai nisipul.Aveam sandalele in mana,intotdeauna faceam asta cand mergea acolo.Iubeam sa simt nisipul cum imi arde sub picioare.Maxie ne-o lua inainte,obisnuia sa urmareasca pescarusii atunci cand mergeam aici.John parea cu totul fascinat,captiv intr-o alta lume.Casca gura la orice sunet al unui pescarus,sau imediat ce gasea un melc de mare.Eu obisnuiam sa adun scoici in rucsac,dupa care confectionam bratari,coliere si multe alte obiecte.Chiar si Maxie avea o zgarda facuta doar din scoici si stelute mici de mare. In iulie totul pare pustiu.Golful San Francisco nu a fost niciodata asaltat de turisti,spre fericirea mea.Nu mi-a placut niciodata sa merg printre straini pentru a-mi petrece timpul liber.Dorinta mea era simpla:singura in pustietate,undeva unde sa fiu captivata de peisaj,sa uit de tot,sa stiu ca doar eu sunt pe pamant.Golful era potrivit pentru dorinta mea,insa ma simteam destul de bine in preajma lui Elliot si John.Mergeam unul langa altul,paream a ne cunoaste de cand eram copii.Elliot parea ganditor,din privirea sa imi puteam da seama ca depana amintiri.Cand eram copii,parintii nostri ne aduceau aici Duminica,de obicei in zilele libere.Faceam castele de nisip impreuna,reuseam sa ne surprindem parintii placut.Se amuzau pe seama noastra,eram atat de naivi.Si acum imi amintesc cand el si Taco,catelul sau chiuaua au venit cu mine si familia mea pe vasul tatei,pentru o zi petrecuta in familie.Pe atunci,fiindca era foarte apropiat de mine,parea a fi fratele meu.Parintii mei il indrageau,si inca il indragesc.Era tot o zi de iulie,una extrem de calduroasa,tocmai buna pentru innotat. Eu si Elliot eram in spate, iubeam valurile lasate in urma.Ne jucam cu aparatul de fotografiat al tatei,obisnuiam sa facem mii de poze.Chiar si acum am sute de poze facute de mine,cu cainele sau,jucariile noastre,castelele noastre de nisip,cerul,si multe altele.Ne distram copios pe seama pescarusilor,pentru noi era o alta viata atunci cand ne aflam in mijlocul oceanului,iubeam la fel de mult vietatile din ocean,tot ce era legat de apa,de viata. Soarele era martor distractiei noastre de copil.Dar,brusc nostalgica mea amintire imi este intrerupta de curiozitatile lui John.
-Deci,Golden Gateul este cel mai lung pod?
-Da,are aproximatic 2 km jumatate.Insa nu iubesc asta la el,iubesc maiestria cu care a fost lucrat,culoarea,totul.
-Imi place felul tau de a gandi,reusesti intotdeauna sa fii atat de pasnica?
-Panica?Mai bine spus ,defapt nu exista caracterizare pentru asta,reusesc sa trec cu vederea peste lucrurile negative,gandesc profund.
-Ahaaa !?Deci,obisnuiesti sa-ti petreci timpul pe plaja,nu?
-Exact.
John parea a cunoaste mai bine psihologia umana,reusea sa castige incredere,isi dadea seama imediat ceea ce-si doreste persoana de alaturi.Am ramas pur impresionata de felul sau de a fi,avea o personalitate rar intalnita in aglomeratele orase ale Statelor Unite. Parca ar fi copilarit intr-o pustietate,gandul sau era pur,si lipsit de ingrijorare.
-Acelea nu sunt skijeturi?
-Da Elliot,se pot inchiria,de ce intrebi?
-Nu ti-ar face placere o mica plimbare?
-De ce banuiesc ca va urma ceva straniu,ai o privire diabolica.
-Daa...
Elliot ma lua in brate si incepu sa alerge cu mine.Amandoi radeam in hohote.M-a dus direct la locul de unde se inchiriau skijeturile.Stiam ce ma va astepta.
-Ar trebui sa-l iau si eu pe Maxie in brate,sa zambim amandoi unul celuilalt.Nu-i asa Maxie?
John nu parea deranjat,asta imi placea la el.Era haios,si modest in acelasi timp.
-Deci,cum ne grupam?Jessyca vi cu mine?
-Desigur Elliot,sper ca vei fi linistit,la fel ca si valurile ?Nuuu... !?
-Categoric....ca nu !
-Nu glumi cu mine!!!!
-John,tu conduci cu Maxie ?
-Sigur,ne vom distra !
-Ok,s-o facem si pe asta.
M-am urcat cu gandul ca voi fi in siguranta,il tineam strans pe Elliot,era atat de masiv incat imi puneam toata increderea in silueta lui .John statea cu Maxie,insa nu-i era teama ca-l va pierde,aveau oricum veste de salvare,iar Maxie era un bun innotator.Am pornit usor,vestele ma cam incomodau sa-l tin in brate pe Elliot,imi era teama sa nu-l sufoc.Valurile pareau linistite,speriate de aventurarea noastra in larg,dar cu cat inaintam cu atat John si Elliot mareau viteza.
-Ati mai mers pe skijet?I-am intrebat cat de cat pentru linistea mea sufleteasca.
-Normal ! Eu si John adoram sa facem asta in New York.Mergeam cu toata trupa,pe atunci John avea o prietena.
-Super ! Am raspuns atat de scurt pentru ca trebuia sa tip,Elliot nu ma auzea din cauza zgomotului.
-Iuhuuuuuuuuuuuu !!!! Nu am mai simtit atata energie de cand am cantat la deschiderea concertului lui ...!?
-John,noi nu am cantat in deschidere nici unui concert ...
-Ah,da?
John parea atat de bucuros,energic si amuzant.Ma bucuram atat de mult numai cand il vedeam pe el cum striga si se distreaza,el era chiar distrat de ceea ce faceam.Bine,si eu eram vesela,ma bucuram extrem de mult ca aveam in sfarsit prieteni.Singura prietena era Eva,pe care o vedeam din joi in Pasti,desiguri,mi ramasese Maxie,care era alaturi de mine intotdeauna.Nu mai simtisem de mult cum e sa te distrezi cu Elliot.El a fost dintotdeauna regele glumelor,a distractiei.Dar asta a fost pe cand era copil,iar glumele lui erau pe primul loc.Acum inca nu stiu cine este pe primul loc in viata lui,inca nu am avut timp sa vorbim asa de multe.Era venit de curand si nu aveam de gand sa-l demoralizez intrebandu-l despre viata lui,sau plictisindu-l cu a mea.Eram uda fleasca,din cap pana imi picioare.Parul meu parea mai inchis la culoare ud,dar culoarea se inchega cu bataia soarelui,formand altfel de nuanta castanie.Eram coplesita de peisajul din mijlocul oceanului,imi amintea de portretul marii pe care il fotografiam cu el cand eram pe vaporul tatei.Renascuse in mine amintirea altei vieti,plina de naivitati,de sufletul meu infantil,sufletele noastre,a tuturor.Parea ca ploua in jurul meu,dar erau valurile ce sareau insistent peste parul meu.Ei nu pareau a fi deranjati de apa,se simteau bine,atat de bine incat uitau ca mai este cineva cu ei.
-Intrecereee !
-Nuu,John,nuuuu!
Am impietrit cand am auzit,iubeam skijeturile,iubeam prospetimea apei,dar nu,nu asta,nu mi se putea intampla mie.
-S-a facuuut!
-Elliot,nu!
-Nici o grija Jess,ai sa vezi ca vom castiga.
-Ouff.
Cei doi au marit viteza mai mult decat le era permis iar inima imi batea tot tare.Valurile se formau rapid lasandu-se in urma.Erau gigantice.Cei doi se distantase unul de altul,John era in frunte,se pare ca avea sa castige intrecerea.Se ridica in picioare,pentru ca viteza era uriasa.Elliot incerca din rapsputeri sa-l ajunga insa cred ca si el era uimit de viteza cu care rula John.Skijetul lui parea ai juca feste,sau ii pierduse controlul in cel mai rau caz.Elliot incetini speriat,insa John parea sa inainteze in larg.Eram ingrijorata.
-Nu mai raspunde la comenzi!!!!!
Era clar,stiam ce va urma.Inima imi impietrise de frica,puteam doar sa privesc cum John inainteaza fara ca cineva sa-l ajute.
-Fa ceva Elliot !?
Erau singurele cuvinte pe care le mai puteam spune.Inima imi batea din ce in ce mai tare.Insasi uitasem complet de Maxie,se afla in acelasi pericol ca si John.
-Nu pot face nimic,viteza e foarte mare,nici macar nu-l pot prinde din urma.Trebuie sa ne intoarcem, sa-l ajute cineva !
Nici nu a apucat sa spuna asta bine ca am si vazut skijetul sarind in aer,mii de bucati indreptandu-se in toate partile.Atunci nu stiam ce sa facem.Elliot a decis sa ne intoarcem cat putem de repede pe mal sa cerem ajutor,insa era clar ca vazuze asta zeci de oameni.O barca sosi imediat la fata locului .Il lua pe Maxie ce era teafar iar pe John il scoase de sub ramasitele skijeturile.Il auzeam urland de durere,insa era clar ca nu era in regula.Se ranise grav,era plin de sange.S-au intors pe mal unde ii asteptau o ambulanta pentru al duce la spital pe John.Imi era nespus de teama,ma simteam vinovata,eu il invitasem,daca nu as fi facut asta poate ca acum ar fi fost teafar in apartamentul lor.Imi doream din suflet sa scape cu rani usoare,sa nu aiba nevoie de spitalizare.Pe mal ne asteptau proprietarii skijeturilor,stiam ca ne asteapta o zi grea.
-Ne puteti spune ce s-a intamplat,ce a fost in capul vostru sa va intreceti?
Un baiat cu 1 an mai mic decat Elliot ne vorbea pe un ton ridicat.Era ingrozit si el,dar nu de ranile lui John ci de skijetul lui distrus.
-Hei in primul rand nu vorbi pe tonul asta cu noi,iar in al doilea rand tu vei plati spitalizarea prietenului nostru,skijetul tau nu a mai raspuns la comenzi.
-Nu se spune ca ar trebui sa aveti dovezi pentru asta?Nu platesc nimic!
-Asta vom vedea cand va veni politia aici,atunci nu vei mai ridica tonul.
Elliot parea nervos,insa trata totul cu calm.Nu lasa sa se vada cat este de enervat,cat il displacea pe tipul cu skijetul.
-Nu-ti bate capul cu tipul asta Elliot,oricum nu va rezolva nimic tipand la noi,nu ne intimideaza.Vom rezolva noi asta.Haide,sa mergem la John.
-Ah,da,ai dreptate.Sa mergem.
In drum spre spital nu am scos nici un cuvant,poate decat Maxie cu latratul sau.Era o tacere ca de mormant.Nu stiam ce ne asteapta la spital,eram ingroziti de ce i se intamplase lui John si asta numai din cauza mea.
-E vina mea Elliot,nu ar fi trebuit sa va chem.Daca nu v-as fi chemat poate John ar fi fost in siguranta acum.
Ma simteam atat de vinovata incat ma abtineam sa nu plang.Nu eram o fire emotiva insa inima mea pur si simplu numai reactiona asa cum se cuvinea.Nu era o activitate chiar placuta avand in vedere faptul ca John era pentru prima data in San Francisco.Un spital chiar nu era locul potrivit,categoric nu!
-Nu te invinovati,nu e vina ta.Sigur skijetul avea ceva defectiuni,tipul acela va plati pentru asta,o vom rezolva noi intr-un fel.Insa sanatatea lui John conteaza acum.
Elliot chiar era afectat de incident,pana la urma John era unul dintre cei mai buni prieteni ai sai,nu avea cum sa fie indiferent.Am ajuns in sfarsit la spital.
-John Simpson,a ajuns de curand,a avut un accident ,unde se afla acum?
-Desigur este la etajul 4,insa trebuie sa asteptati pe hol,imediat va veni Dr. Zale.
-Ok,multumim.
Am urcat pana sus,apoi ne-am asezat pe hol langa un automat cu cafea.Din nou,era liniste totala.Il priveam pe Elliot cu coada ochiului,nu vroiam sa ne intalnim privirile,ma simteam si mai vinovata.El isi freca mainile nervos,se parea ca astepta sa vina cat mai repede doctorul.Era un moment jenant pentru amandoi,cel mai neplacut moment pe care l-am traversat impreuna.Elliot ofta adanc,eu nu aveam de cat sa-l privesc.Nu m-am mai putut abtine,am izbucnit in lacrimi.Imi curgeau lacrimi peste obraji usor,neatragand atentia,insa el ma observat imediat.
-Jessyca,nu e momentul sa plangi,sti ca nu ai nici o vina,John se va face bine,ai incredere in mine,ai incredere in el.
Era distant,nici macar nu ma privise in ochi,avea privirea indreptata in jos,impietrita .Nu i-am spus nimic.Mi-as fi dorit sa nu se fi intamplat niciodata asta,in momentul asta ar fi trebuit ma plimb linistita cu Maxie pe nisipul fierbinte.M-am ridicat delicat dupa scaun,speram sa nu-mi spuna nimic.Numai puteam sta langa trupul acela rece si vizibil agitat,o cafea era tocmai buna.
-Unde te duci?
Ah,incercam sa ocolesc orice fel de convorbire cu el,nu era momentul potrivit,nu stiam cum avea sa reactioneze daca spuneam ceva gresit.
-Dupa cafea,vrei si tu?
Glasul mi-a tremurat,era putin ragusit de teama.
-Ness....
Isi freca mainile oftand cat mai insistent.
-Ok.
Am plecat imediat,speram sa nu ma mai intorc,dar nu eram de fire asa de lasa.Primul automat de cafea era la cativa metri,l-am ocolit prefancandu-ma ca nu l-am observat.Vroiam sa nu-i mai observ privirea piperata.Am coborat cu un etaj mai jos,am lasat o femeie in fata mea sperand ca voi pierde timpul la coada,insa inafara de ea numai era nimeni.Am luat cafeaua si nessul lui Elliot asezandu-ma pe un scaun.Am pus paharelele de plastic alaturi.Priveam asistentele fugind de colo colo,care mai de care mai agitata si pusa pe fuga.Doctorii erau la fel de agitati,insa alergau putin mai elegant.Altii erau in carucioare plimbandu-se pe holurile spitalului.Ma gandeam ca asa se va plimba si John in curand,insa mi-am adus aminte ca de fel eram optimista.Am stat ceva timp aici,m-am hotarat sa ma ridic.Am observat ca se racisera cafelele,nu-i puteam duce nessul rece.M-am dus din nou la automat,am luat alte doua pahare fierbinti,grabindu-ma de data asta spre Elliot.El statea in picioare,discutand cu un domn aratos,inalt,vizibil doctorul care se ocupase de John.Nu stiam ce sa fac,m-am apropiat de cei doi.Se pare ca doctorul terminase de vorbit.Nu indrazneam sa-l intreb nimic,m-am asezat inaintea lui.S-a asezat si el.Pentru un moment a fost tacere totala.
-Cateva fracturi,2 saptamani spitalizare dupa care 2 luni acasa,fara efort.
-Nu e chiar foarte grav.
-Da...
-Cand il putem vedea?
-In aproximativ o ora.
-Ce bine!
Am rasuflat usurata,acum mai ramanea sa se refaca.Bietul John,avea atat de mult de suferit din pricina unei simple distractii.Intr-un fel privirea impietrita a lui Elliot incepea sa dispara,cred ca se simtea la fel de usurat.Putea iesi mai rau.
-Parca ti-ai mai revenit putin,i-am spus eu cu un zambet fortat.
-Eu?Din ce sa-mi revin?
-Ai fost putin cam "intepat".
-Sti bine ca nu este o situatie chiar placuta,ai dreptate,mi-am mai revenit putin.Ma simteam ingrijorat,se putea alege cu rani grave,mult mai rau de cat este deja.
In sfarsit puteam discuta normal cu el,dar asta nu insemna sa uitam total de John,pentru el ne aflam acolo.
-Da...abia astept sa-l vad pe John.
-Amandoi vrem asta.
In sfarsit imi acordase un zambet,nu chiar de buna voie,dar era un zambet,ceea ce conta !Peste cinci minute o asistenta plinuta si roscata iesi din camera lui John.
-Sunteti rude cu John Simpson?
-Prieteni.
-Puteti intra,dar pe rand.
-Ok,multumim,i-am spus eu zambind multumita.
-Intri tu?
-Daca nu te superi...
-Ok,intra.
John parea imobilizat in patul neconfortabil,avea piciorul in ghips si mana stanga,iar zgarieturile dupa fata nu erau asa de grave.
-John !!! Ma bucur sa te vad "intreg".
-Ahh,pe jumatate intreg.Scuze ca v-am stricat ziua,poate era mai bine daca as fi stat acasa.
-Nu,nu tu trebuie sa-ti ceri scuze,ci eu.
-Parca am fi intr-o telenovela,gata cu scuzele !
John te facea sa zambesti chiar daca traiai cele mai nefericite momente din lume,asta am retinut eu din privirea sa.Chiar daca era imobilizat la pat pentru ceva timp,spiritul sau inconfundabil nu-i disparuse.
-Ai dreptate...Hei,Elliot asteapta sa intre si el,aproape ca ma uitat.Am plecat,ne vedem in curand,v-om veni la tine,pa John !!
-Ok,pa Jess!
-Scuze Elliot,am pierdut cursul timpului,Johnn este in regula,il poti vedea.
-Mersi Jessyca.

Vizualizări: 56

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Eugen Ludovic Nagy pe Ianuarie 25, 2010 la 10:11pm
Chiar mi-ar place sa dezvoltam subiectu,hai sa deschidem o discutie despre asta:homosexualitate - se nasc sau devin
Comentariu publicat de Eugen Ludovic Nagy pe Ianuarie 25, 2010 la 9:53pm
bine descrisa realitatea inconjuratoare.succes

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor