- Mai mult decât atât nici că se poate...

Mai poți s-adaugi nopții încă o zi

În care să-i ceri orei să-și dilate

Minutele? Dar, totuși, mi-aș dori

 

Să amânăm o vreme nesfârșită

Povestea ăstei toamne... În hambar

Să așezăm păcat lângă ispită

Și să gustăm siropul dulce-amar

 

Al unei nopți și-al unei zile pline,

Insațiabili, veseli ca doi prunci,

Împarte fericirea ta cu mine

Și de-o să-ți dea cu rest, să vezi atunci.

 

- Ce-i mult nu strică în iubire... Lipsa

Își despletește orele prelungi

Și inima se teme de eclipsa

Absenței tale. Totuși, când ajungi,

 

Te rog s-amâni c-un anotimp zăpada

Care se-așterne-ncet peste păcat,

Dar lasă vântul să-și ascută spada,

Să retrăim un vis adjudecat

 

La început de secol, într-o seară,

Sau într-o altă viață, habar n-am,

Să nu privim în urmă și-n afară.

Iubito, trage storul peste geam.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor