E noapte.

E târziu, și somnul tot nu vine.

Așa trăiesc.

Ascunsă-n umbra nopţii.

Îmi construiesc imperii

Din tăcerea adâncă a eternității.

 

Și noaptea,

Tot mai mult se-așterne

Apare luna în tăcere.

De mult  o aștept,

Să-i spun a mea durere.

 

În noapte,

Îmi caut și simt mângâierea.

Atunci când domină tăcerea.

Sunt singură cu mine

Departe de lumea asta

Rea și plină de suspine.

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor