Inspecţie de sărbători

 

            - Eu, zise tare părintele Drojdie, am o vorbă! Unirea face puterea, şi nu e o lozincă...

                 Îşi trase scaunul spre masă şi ne făcu semn să ne apropiem.

              - Voi mă ştiţi! Nu am orgolii, am o preoteasă, doi copii la Viena şi o Parohie.

               Îşi scoase batista din buzunar, îşi tamponă uşor fruntea, pomeţii obrajilor şi în final mustaţa.

              - Bă, fraţii mei, enoriaşii mei dragi, eu  când beau aşa cu voi o palincă sau o puturoasă d-asta de Piteşi, mă simt alt om...
Mie, Dumneuzeu mi-a dat har, mult har, dar şi noroc. Mi-a dat şi un pic de
necaz, că l-am primit pe Dodel pe post de gropar al satului şi priviţi-l în ce
hal s-a îmbătat! Tot la necaz să-l trecem şi pe dascălul Culae, că face ce face
şi exact când ai nevoie de el lipseşte de la slujbe. Acuma, aşa ca între oameni
de sat şi camarazi de Parohie, dacă mai pui un pahar, frate Badeo am să vă spun
şi motivul pentru care stau aici, la ora asta nu tocmai potrivită unei feţe
bisericeşti...

             Cel numit, se supuse cu smerenia specifică omului de prin părţile locului.

            - Pentru mine, măi oameni buni, zvonul unei inspecţii în prag de sărbători, zvonul despărţirii mele de sfânta Biserică este ceva egal cu moartea mea fizică, cu
moartea mea intelectuală, cu dispariţia mea spirituală... M-am întrebat mereu
de ce preasfinţitul Calicie nu mă vrea ? Şi m-am întrebat şi iar m-am întrebat,
 şi s-a întrebat Preoteasa şi s-au
întrebat cei doi fii ai mei de la Viena şi după ce ne-am întrebat cu toţii, am
să vă spun un mare secret!

             Nouă ni s-a oprit la toţi respiraţia...

             - Nimeni, continuă calm Părintele Drojdie, nu a găsit un răspuns, un motiv, un interes...  Că nu mă vrea Preasfinţitul
alături de el, înţeleg... A fost între noi o chestie legată de ochii albaştri
ai Preotesei...că Preasfinţitul zicea că preoteasa are ochii un pic verzi iar
eu o ţineam pe-a mea, că Preoteasa are ochii albaştri şi numai albaştri...  Este adevărat că şi Preasfinţitul are ochii
albaştri, dar nu se pot confunda cu ochii albaştri ai Preotesei mele... iar
ochii albaştri ai celor doi fii ai mei sunt efectiv ochii albaştri ai Preotesei
mele...iar Preasfinţitul crede că poate fi loc şi de o minune dumnezeiască...şi
copiii mei să poată primi ochii albaştri ai unei alte persoane cu ochi albaştri
decât Preoteasa mea!  

               Un oftat greu al părintelui ne făcu pe toţi să oftăm...

               - Aici am intrat în contradicţii pe dogmă cu Preasfinţitul şi dacă nu intervenea Dodel cu casmaua între noi , astăzi aţi fi băut din ţuica înmormântării Preasfinţitului
pentru că eram un pic dispus să-i mut faţa spre ceafă şi să-i aşez sfintele
cruci de pe odăjdii direct şi definitiv pe piept!

               Oftă din nou şi îşi făcu de trei ori semnul crucii pe piept.

               Oftarăm şi noi şi ne închinarăm la fel...

               - Cred că aici a intervenit şi voinţa lui Dumnezeu, că altfel nu avea de unde să apară, aşa la fix, Dodel cu casmaua. 
Măi,  Bădiţă, fiule, mai ai un
păhărel?

                  - Am Sfinţia ta, am...

                Noi, cum v-am spus, fără respiraţie şi   numai urechi.

                Zvonul din ajun, că părintele Drojdie va fi schimbat de la Parohia noastră ne-a lăsat pe toţi cu un gust amar...

                Ne ştim de atâţia ani, ne cunoaştem bucuriile şi necazurile, ne iubim între noi ca fraţii şi chiar aici, la cârciumă, ne petrecem zilele împreună...

                Ştim şi diferendul dintre Preasfinţitul şi Sfinţia sa şi ştim mai bine decât crede chiar Preoteasa ori Părintele Drojdie, că ochii albaştri ai celor doi fii de la
Viena sunt ochii Preasfinţitului... Prea seamănă, prea sunt de-acolo! Şi dacă
ar fi numai ochii...

                Este adevărat, noi nu ştim chestiuni de „transmitere sfântă” cum zice Preasfinţitul, chestiuni de „dogmă” dar ştim că între Preoteasă şi Preasfinţit au existat
cândva, ceva apropieri, şi chiar mai mult decât nişte simple apropieri...

                Acuma, dacă pruncii se nasc şi prin „influenţe sfinte” este desigur o problemă, dar noi credem că toţi copiii din parohia noastră s-au născut aşa cum a lăsat
Dumnezeu, Facerea Lumii, prin împreunarea dintre bărbat şi femee...

                Anticipând oarecum ascunsa noastră judecată, Părintele Drojdie îşi înălţă mâna dreaptă spre Cer, ca o sfântă invocare şi vorbi la fel de sincer:

            -  Măi, fraţii mei, eu ştiu că umblă vorbe spurcate şi pline cu venin despre unele purtări şi apucături ale
Preotesei, dar voi mă ştiţi cel mai bine... 
oi fi având şi eu darul prost al unui pahar în plus, darul prost al unei
uitături mai spre cele lumeşti, darul prost al unei nenorocite de zgârcenii pe
care nu mi-o explic, şi-o regret în faţa lui Dumnezeu, zi de zi, dar aşa, ca
om, ca preot cu darul lui Dumnezeu în suflet şi cu iubirea aproapelui în toată
fiinţa mea, nu pot să accept afronturi de la nimeni, nu pot să-l las pe Preasfinţitul
să mă calce în picioare numai şi numai pentru că el este peste mine în grad şi
Ascultările lui îmi sunt porunci!... Nu pot nici să mă prefac a nu şti ce crede
lumea depsre mine şi familia mea şi d-aia vă spun ca la fraţi, că nu vor trece
multe zile până ce nu voi face dreptate în cauză... Mai ai un pahar, frate
Badeo?

            Fratele Badea se supuse şi paharul Părintelui Drojdie dădu peste...

            - Acuma depinde şi de voinţa voastră! Eu, ca preot şi îndrumător al vostru pe căile neştiute ale Domnului, ştiu ce am de făcut... Voi sunteţi acuma nădejdea mea.
Voi, aşa, spontan, cum fac ăştia de la sindicate, că aţi văzut pe la
televizoare, aveţi ocazia să vă organizaţi un pic, să vă spuneţi părerea, să
luaţi atitudine şi chiar să-l informaţi pe Preafericitul la Bucureşti despre
cele ce ştiţi, despre cele se se vorbesc pe aici, despre necazul meu, necazul
preotesei, necazul vostru cel de toate zilele şi mai ales despre faptul că nu
vreţi să fiu schimbat tocmai acuma în prag de sfinte sărbători...

             Cui să lăsăm noi Biserica? 

             Voi toţi, adunaţi spontan şi bine organizaţi puteţi face din Parohia noastră un exemplu de legătură sfântă între preot şi enoriaşi... Asta e datoria voastră...
Mai luăm o sticlă?

             Am răspuns toţi pe aceeaşi voce şi cu acelaşi entuziasm al momentului.

             - Atunci, zise părintele Drojdie, o să plătesc eu pentru toată lumea şi  mă voi ocupa tot eu şi de organizarea spontană, pentru că din cele auzite, Preasfinţitul o să vină în inspecţie peste
trei zile... Are cineva ceva împotrivă?

              S-a auzit un murmur, un fel de aprobare fără alte comentarii şi în următoarele minute, mesele din Cârciuma noastră s-au umplut cu sticle verzui de
bere blondă...

             Peste trei zile, exact aşa cum ne-a anunţat Părintele Drojdie în parohia noastră a venit mare inspecţie de la Patriarhie şi de la Episcopat.

             Adunarea spontană a enoriaşilor noştri a funcţionat perfect, inspectorul Patriarhiei a fost înştiinţat că noi nu ne lepădăm de Preotul Drojdie
indiferent ce-o crede Episcopatul sau Patriarhia şi nici nu vrem să-l mai lăsăm
pe Preasfinţitul Calicie să se mai amestece în viaţa privată a Preotului
nostru.

             Simţeam în noi o revoltă greu de explicat!

             I-am citit Inspectorului dintr-un Memoriu bine documentat toate motivele noastre pentru care, aici la Păcate Amărâte, nimeni nu poate să treacă
peste  voinţa unor enoriaşi care au stat
de-a lungul Istoriei noastre naţionale cu capul sus şi piepturile expuse spre
duşmani, ori de câte ori a fost nevoie, că niciodată noi nu ne-am trădat
conducătorii şi nici Credinţa...

             Am făcut gălăgie aşa cum se face la un protest spontan şi am strigat câteva lozinci scrise discret, cu carioca portocalie, pe bucăţi de hârtie igenică, de
părintele Drojdie ...

              Inspectorul de la Patriarhie ne-a privit, cred că ne-a şi ascultat şi împreună cu reprezentantul Episcopatului local au plecat...

             Organizaţi spontan am plecat şi noi spre Cârciuma dintre sălcii...

             Sigur, Memoriul nostru a plecat  la Episcopie şi în copie la Patriarhie iar peste şase luni, sau cine ştie când,  vom primi 
probabil şi un răspuns...

             Important este că voinţa noastră şi chiar puterea noastră de sacrificiu au trimfat, iar  Părintele Drojdie n-a
fost nici sancţionat şi nici schimbat...

              Nu ştim sigur de ce, tocmai acuma în focul cercetărilor a plecat Preoteasa la feciorii din Viena, dar bănuim că fiind în preajma sărbătorilor de iarnă, orice
comportament mai ciudat are şi o explicaţie mai umană, aşa că nu ne mai dăm ,
ca proştii, cu părerea...

            Oricum, mâine, după sfânta slujbă, Părintele Drojdie a anunţat o nouă întrunire spontană la Cârciuma dintre sălcii şi vom afla amănunte...

            Noi, enoriaşii, îi mulţumim lui Dumnezeu că acuma de sfintele sărbători s-a lăsat liniştea şi în Parohia noastră şi mai ales, îi mulţumim  că Sfinţia sa Părintele Drojdie nu-şi uită
datoriile ...

         Mâine vom fi cu toţii la Cârciuma dintre sălcii, că doar unirea face puterea, nu?

George Rizescu,22.12.2010.

            

           

               

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor