Mai am doar o tăcere
de parcurs
și te ating
deși am obosit
de atâta contradicție


timpul a eviscerat
ordinea de zi
se vorbește acum tot mai ploios
despre Emil Cioran


Doamne,cât o să mai înaintez
în genunchi
prin cuvinte?

”Lacrimi și sfinți”
îmi făgăduiesc un sine fecund
undeva,
în insula unui dor semantic.

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Carmen Tania Grigore pe Mai 9, 2010 la 2:15am
Dlui Gheorghe Urzica:
Intr-adevar,nu de laude este nevoie in nobila asumare de a veni intru ajutorul celor care imblanzesc cuvintele.
A sti sa impulsionezi si sa oferi repere de orientare este neindoielnic o calitate de suflet, preluata genetic,
neconditionata de implinirea profesionala.
Cu mai bine de douazeci de ani in urma am avut parte de un start promitator, insa impotmolindu-mi pasii
prin banalitatile cotidiene, am incetinit ritmul si m-am cam pierdut...
Scrierile mele au fost sporadice,imprastiate prin presa buzoiana.
M-am reconectat fluxului poetic anul trecut, am realizat ceva progrese, am debutat in volum dar sunt inca in cautarea unui stil care sa ma reprezinte. Pe langa faptul ca varsta nu imi mai este un atu in formarea artistica, exista si impedimentul de a nu participa la un mediu interactiv,gen cenaclu,fiind departe de tara.
Oricum nu vizez gloria,doar o limpezire , spre a-mi decanta trairile.
Daca veti avea timp si bunavointa de a-mi sta alaturi,aici sau pe adresa de email ( carmenis_2006@yahoo.com
as fi onorata ! Sincere multumiri si urari de bine!
Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Mai 8, 2010 la 1:06pm
Nu am citit poezie actuală de mai bine de duăzeci de ani, cu unele excepţii chiar şi proză, însă când îmi era dor de o lectură de calitate apelam la clasici, a fost un hiatus acceptat ca o ventuză să scoată din mine contaminarea de creaţii îndoielnice. Acum citesc pe Reţeaua literară poezii frumoase, provocatoare prin stil, tehnică şi mesaj, sunt unele poezii care deşi îmi plac, nu pot să fac nici un comentariu de împlinire, fiindcă nu-mi place să aduc laude, nici poeziei, şi mai ales autorului, care trebuie scos din contextul creaţiei. Îmi doresc să descopăr poeţi, în formare, care şi-au luat viaţa în braţe laolaltă cu cuvintele care o esenţializează, dar timoraţi de stângăcie, să le vin în întâmpinare cu vreun sfat. Profesia mea nu a avut tangenţă cu scrisul, poezie, proză, şi mai ales critică literară, deşi am pregătit câteva volume de versuri pentru altcineva, am analizat sau comentat la lansări de carte. Analizez creaţia literară ca un psihanalist, aşa a început adevărată ''critică literară'', prin adoptarea doctrinei ''psihanalitice'', la începutul sec.al XX lea, dar pentru a da un sfat pertinent trebuie să învăţ din ştiinţa '' criticii estetice''. Voi merge la pas cu voi, poeţii tineri, să învăţ adevărata critică literară, deşi am şi eu nişte proiecte, în proză, neterminate. Pentru a avea o idee de ansamblu a poeziei d-voastră şi a stadiului pe trepte în care vă aflaţi, trebuie să citesc un mănunchi de cel puţin patruzeci de poezii. Atunci, cred, vă pot ajuta mai mult. Aveţi talent şi trebuie educat, în primul rând prin muncă proprie, apoi, în pauză, vine criticul cu sfatul. Eul personal, ori Sinele creator nu personalizează poezia, primul respiră, al doilea transmite mesajul estetic către cititori. Cu preţuire, Urzică
Comentariu publicat de Carmen Tania Grigore pe Mai 8, 2010 la 12:03pm
Dle Gheorghe Urzică: faptul că ați poposit în textele mele mă onorează cu adevărat,iar analiza dvs mă responsabilizează poetic, numai de aș reuși să-mi ventilez stările lirice, lucru destul de dificil , eu fiindu-mi mie însumi Pygmalion. Vă admir profunzimea și totodată finețea observațiilor; recunosc că am de șlefuit o mulțime de asperități stilistice , de aceea m-am și strecurat în atelierele virtuale, pentru a-mi îmbunătății expresia artistică.
În ce privește ”depersonalizarea” estetică,am oarece rețineri , Eul meu se cere exprimat , mărturisit de păcatele lăuntrice. Dvs, ca un fin psihanalist, cunoașteți multe din secretele armoniei spirituale. Cu mare interes vă aștept în continuare părerile,doar,doar veți divulga câte ceva din subtilitățile creației!
Cu mulțumiri și sporită prețuire !
Comentariu publicat de Carmen Tania Grigore pe Mai 8, 2010 la 10:45am
Anana, Ioan : vă mulțumesc pentru comentarii, mă bucură semnele lăsate,dovadă de afinitate poetică. Vă mai aștept ,sunteți bineveniți oricând, oricum !
Comentariu publicat de Urzica Gheorghe pe Mai 7, 2010 la 11:23pm
Poeme în care s-a folosit material nedistilat, sunt, la braţ, versuri şi elemente stilistice memorabile ( lista e lungă) laolaltă cu cuvinte sau expresii uzual-tehnice îngreunând perceperea mesajului. Deşi puteţi să mânuiţi secera curcubeului, nu puteţi da încă jos ''masca incendiară'' care ''încapsulează nuferii''. Culoarea întunecată şi sunetul mat al ''pietrelor lui Solomon'' absorb din tonalitatea senzuală a culorilor şi lirismul unor versuri şi metafore memorabile ale poemelor d-voastră. Sunt lanuri de grâu dat în pârg, dar cu destulă pălămidă, să-i scadă nemeritat valoarea. Chiar vreţi să faceţi cărare printre cuvinte, să evisceraţi poezia de ''pietrele lui Solomon'', să ajungeţi, plutind peste ape, pe curcubeu, la ''nufărul'' din ''insula unui dor semantic''. În poezia ''Insula unui dor semantic'' poeta îşi spune crezul. Ieşirea în public cu creaţia literară, fiecare creator hotărăşte când şi cum să o facă. Recepţia şi mai ates atenţia publicului este asigurată de cel puţin câţiva factori, care depind unii de alţii. În primul rând creaţia estetică trebuie să aibă un nivel cât mai stilizat, detaşarea de creaţia sa, depersonalizarea şi crearea unei identităţi publice, ce nu mai aparţine autorului sub nicio formă, apoi depinde, în mod covârşitor, şi de momentul astral (aici putem băga toate temerile despre şansă ori ghinion, unele subiective, altele, în mod straniu, hotărâtor). Dar pentru a nu fi la mâna hazardului, mai bine puneţi la distilat încă o dată cuvintele şi faceţi o esenţă în care să rămână numai ce aţi băgat frumos în aceste poeme, pentru că aveşi talent. Cu preţuire.
Comentariu publicat de Ioan Barb pe Mai 7, 2010 la 5:59pm
Mă bucur să te reîntâlnesc aici şi să regăsesc acest poem care mă cheamă la meditaţie şi mă întreb şi eu "cât o să mai înaintez în genunchi prin cuvinte". Sunt întrutotul de acord cu anana a cărei prezenţă mă bucură şi în acest loc. Cu felicitări. Ioan Barb.
Comentariu publicat de Nuta Craciun (anana) pe Mai 7, 2010 la 4:05pm
dorul e o fagaduinta spre care inaintezi in genunchi, cu tradarile si contradictiile de rigoare...
sa fie dorul, doliul acela dinainte de nastere, cand lacrima sfantului apuca pe cai necunoscute, in sus...?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor