Interviu cu directorul artistic al Teatrului ,,Ţăndărică” din Bucureşti, Călin Mocanu

                                   ,,Noi pregătim copilul pentru marea cultură”

 

În ,,Ţara lui Bingo-Vodă”, în care viaţa nu-i decât un lung ,,documentar despre digestie”, iniţiativa Teatrului ,,Ţăndărică” de a ne ,,remorca”, indiferent de vârstă, într-o lume în care timpul se trăieşte, nu se omoară, pare aproape un suicid. Şi totuşi...

 

 

Cornelia Alexoi: Teatrul ,,Ţăndărică” este unul dintre puţinele teatre pentru copii din România care nu duce lipsă de spectatori... Vă rog să definiţi acest ,,ceva” care caracterizează teatrul dumneavoastră.

Călin Mocanu: Teatrul pentru copii este, prin definiţie, un teatru care are în vedere zona fantastică, imaginaţia, lipsa de preconcepţie a copiilor... Noi, aici, avem ca materie primă imaginaţia lor, iar atu-ul teatrului de copii este tocmai fondul acesta fabulos de imaginaţie pe care şi-l creează copiii când se uită la un alt fond fabulos de imaginaţie, care vine către ei din partea regizorului, a actorilor şi a păpuşii. Eu nu consider că este o criză a teatrului de copii, dimpotrivă, vidul acesta de spectatori – şi la teatrul dramatic – dispare încet, încet şi copiii vin la teatru. Părinţii deturnează copilul de la televizor – care televizor este concurentul nostru principal. Problema în Bucureşti, acum, e o problemă de schimbare de generaţii... Aşa că am culcat nişte piese, ca să doarmă un pic, le trezim acum şi vor juca pentru copii; culcăm acum nişte piese, care vor dormi un pic şi – la viitoarea generaţie, le vom trezi, ca să joace din nou pentru copii... Noi nu uităm – şi nu uitaţi nici dumneavoastră şi nici cei care dau bani mai puţini pentru cultură în momentele acestea – că noi formăm, de fapt, publicul de mâine pentru teatrul dramatic şi cel ce va vota peste zece, cincisprezece ani... Teatrul, ca orice artă, este un suport de comunicare a unori valori general-umane... Noi pregătim copilul pentru marea cultură... Repet, noi lucrăm cu o zonă fantastică, în care avem posibilitatea de a exemplifica eroismul, de a da pilde, de a-i crea copilului păreri, concluzii, despre ceea ce se întâmplă în sufletul lui, în lumea din jur.

Cornelia Alexoi: Dumneavoastră aţi anticipat acum, într-un fel, ceea ce voiam să vă întreb în continuare... Care credeţi că este rolul teatrului pentru copii în societatea românească de astăzi, în care asistăm la o adevărată răsturnare de valori?...

Călin Mocanu: Teatrul pentru copii nu are cum să iasă din şabloanele marii culturi, care promovează metaforic, direct sau indirect, marile adevăruri... Această răsturnare a valorilor va dispărea. Va fi un episod negru, gri, cum vreţi să-l numinţi, în istoria acestei culturi, dar va dispărea! Ce rămâne este cel mai important... Valorile umane clare, adevărul, libertatea, credinţa... Noi încă n-am pus mare accent pe credinţă... Am început după Revoluţie cu ,,soborul de preoţi”, dar abia acum începem să ne ducem la credinţă, cu tot sufletul. Am readus în repertoriul Teatrului ,,Ţăndărică” spectacole religioase, care sunt legate de Crăciun, de Învierea Domnului, de obiceiuri româneşti... Tot vorbim de Halloween... Halloween-ul american, din 30 octombrie, este tradus într-un Halloween românesc, în 30 noiembrie!... Este Sfântul Andrei... Noi avem cultura noastră, paralelă cu cea universală, nu ne e greu să trăim şi noi bucuriile pe care le trăiesc alţii, suntem absolut normali şi suntem racordaţi... Rolul teatrului pentru copii este clar educaţional. Noi educăm... Noi pregătim... Noi învăţăm... Noi implementăm simbolistici... Noi creăm scări de valori... Noi aducem toţi copiii la acelaşi nivel de valori. Noi luminăm; noi întărim educaţia celor şapte ani de-acasă. Le dezvoltăm copiilor compartimentele care se impregnează cu informaţii pentru vârsta lor...

Cornelia Alexoi: Deţineţi, aşadar, suficiente mijloace pentru a contracara explozia subculturală care există acum la noi?

Călin Mocanu: Of, Doamne... Pe unde apucăm, putem să umblăm... Pe unde n-apucăm, nu putem să umblăm... Lupta cu subcultura într-o vreme săracă, într-o vreme în care numai maşina din cartier până la teatru este foarte scumpă, ca să nu mai vorbim de bilet sau de alte impedimente... Putem să-i decolorăm de culorile negre, când vin din cartiere nestăpânite.... Acum vorbim de ,,cultura de cartier”, ştim cu toţii de influenţa ,,muzicii” care narează aventuri, se nasc idoli care sunt departe de idolii care pot să-i remorcheze pe aceşti copii  în lumea civilizată... Se nasc complexe, subterfugii, germeni de lene... Nu vorbesc numai de lenea de muncă, ci şi de o lene de a gândi, de a te duce în zone pozitive... Noi ajutăm copilul cât putem să-l ajutăm... Eu nu sunt foarte optimist, dar nici pesimist nu sunt... Strategic, într-un management de criză, trebuie să aducem basme contemporane clasice, iar prin media să aducem copiii în zona noastră, măcar să-i arătăm unde-i ,,Ţăndărică”, pentru ca, mai apoi, ei să fugă de-acasă la teatrul de copii şi – când va veni vremea, la teatrul mare, la teatrul de dramă... Îi salutăm şi le propunem să vină să vadă piesele noastre... ,,Frumoasa şi Bestia” – care este un basm clasic, în care se pune o problemă clasică... Îi invităm la  ,,Albă ca Zăpada”, la ,,Mica sirenă”, la  ,,Alice în Ţara Minunilor”... La ,,Capra cu trei iezi”... Încercăm deschiderea către Creangă şi către alţi autori români... Nu ne lăsăm de ceea ce ne-am propus...

Cornelia Alexoi: Mult succes!...

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 113

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor