Interviu cu Mariana Onofrei: Muzica prelungeste viata

          

(in imagine: Angela Baciu si Mariana Onofrei)

         Am cunoscut-o în urmă cu câţiva ani. În fiecare zi, la aceeaşi oră o poţi vedea în sala de pian, repetând, repetând. E un om cald, îi place să îţi vorbească despre muzică, pian, despre oameni, despre tinereţile ei. Nu are regrete. Iubeşte muzica lui Chopin. E o femeie puternică. Uneori, poate e puţin impulsivă, însă sufletul îi este atât de mare precum dragostea ei pentru muzică. Şi pentru copii. Spune că va studia şi va preda, speră, până la sfârşitul vieţii. Ne aflăm chiar în timpul unei repetiţii. Pe pian o partitură: “Fantaisie Impromptu” de Chopin.

 

A.B.- Doamnă Mariana Onofrei, nu îmi vine să vă întrerup din repetiţie, sunt momente atât de frumoase când muzica îţi ajunge la suflet şi vrei să rămână pentru totdeauna acolo…

 

M.O – Nici mie nu îmi vine să mă întrerup! (râde). Ei, da, viaţa mea este muzica, sau…muzica e viaţa mea, cum se spune. Şi să ştiţi că nu sunt vorbe goale. De copil am iubit muzica. M-am născut în acest oraş minunat de la Dunăre. Galaţiul de altădată avea un farmec aparte. Şi oamenii păreau mai calmi, mai buni, se aplecau mai mult asupra artei şi muzicii. Şi părinţii mei tot gălăţeni, cu toate că mama era casnică, era foarte sensibilă, inteligentă şi atât de frumoasă. Tatăl meu, am mai povestit acest lucru, a fost şi el profesor de pian, corepetitor la Opera din Iaşi. În casa noastră se auzea de dimineaţă până seara… muzică. După ce am terminat şcoala, în 1961 am absolvit Liceu de Muzică din Iaşi. Ce oraş splendid! Câte amintiri!

 

A.B.- Vă amintiţi de vreun profesor?

 

M.O.- Da, fireşte, parcă le şi văd pe doamnele Matilda Ticovici şi Ghizela Friss, din Galaţi, profesoare pline de căldură şi talent. M-am dăruit muzicii. Am avut şansa ca aproape toată viaţa să pot preda la Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi. Sunt aici de peste …nici nu mai număr anii. Din 1971. E mult, e puţin? Mi-au trecut prin mâini sute de copii, generaţii diferite, mulţi dintre elevii mei sunt şi ei astăzi profesori. Aici e casa mea, să ştiţi. Iubesc locul ăsta, ţin mult la colegii mei, chiar dacă sunt mult mai tineri decât mine.

 

A.B.- Oamenii v-au înţeles pasiunea pentru muzică?

 

(foto: Mariana Onofrei)

M.O. – Da, şi sunt recunoscătoare. Părinţii m-au îndemnat şi susţinut să studiez, familia la fel. Soţul meu, căruia îi mulţumesc, mi-a fost şi îmi este aproape, pentru că mereu mă protejează, să nu obosesc, să repet, să îmi menţin energia şi puterea de muncă. Mă ajută, inclusiv la treburile gospodăreşti, ceea ce e un lucru mare. La rândul lui este un bun instrumentist, ştie să cânte la fel de bine la taragot, clarinet, pian, fluier. Poate de aceea mă înţelege atât de bine. Şi copiii mei m-au înţeles şi am încercat să le insuflu şi lor, şi nepoţilor, dragostea pentru muzică.

 

A.B.- Vreunul din ei are o carieră artistică?

 

M.O.- Toţi au studiat muzica, din păcate, nici copii, nici nepoţii nu au ales o carieră în muzică, fiecare preferând o meserie mult mai pragmatică şi, poate, mai bine plătită.

 

A.B. – Aveţi vreun regret? Ce alte pasiuni mai aveţi?

 

M.O.- Nu am regrete. In viaţă am făcut ce mi-am dorit. Şi astăzi, la fel. Pasiuni? Multe. Mi-a plăcut mult să citesc cărţi, mai ales despre istoria artelor, îmi place poezia. Când eram mai tânără (dar, şi acum!) îmi plăcea mult să dansez. Să călătoresc…

 

A.B.- Râdeti mult?

 

M.O.- Da, râsul, ca şi muzica poate fi o terapie pentru mintea şi sănătatea omului. Nici nu ştiţi cât de importante sunt, cât bine poate face să asculţi în fiecare zi măcar o jumătate de oră din muzica preferată, să citeşti o pagină dintr-o carte, să scrii un gând. Să ştiţi, şi asta simt pe mine, că muzica şi arta în general, prelungeşte viaţa.

 

A.B. – Spuneaţi că muzica poate fi şi terapie, aţi întâlnit cazuri în care oamenii s-au transformat datorită muzicii?

 

M.O.- Cum să nu! Am avut un elev în vârstă de…50 de ani, foarte bolnav şi în prag de depresie. Iubea pianul şi a avut o mare ambiţie să înveţe. Şi a reuşit. S-au mirat şi doctorii. Prin muzică, îmi spunea că şi-a învins boala. Şi cred că aşa a şi fost. Astăzi predă şi el pianul altor copii. Am avut şi o colegă, o femeie frumoasă care a avut o viaţă tare grea. I-a murit copilul. A încercat să scape, în timp, de o mare durere şi suferinţă studiind pianul, a ajutat-o să treacă mai uşor prin greutăţi.

 

A.B.- Studiaţi în fiecare zi?

 

(in imagine: ora de studiu - Mariana Onofrei si elevii sai)

M.O.- Fireşte, aşa trebuie să facă fiecare profesor sau instructor de muzică. Studiul, repetiţia te disciplinează şi te ţin în formă. Precum sportivii, cântăreţii, sau…scriitorii., nu-i asa?! În fiecare zi studiez cam 2 ore. Apoi, repet şi împreună cu elevii mei.

 

A.B.- Va înţelegeţi bine cu elevii?

 

(foto: spectacol de Craciun la Casa de Cultura a Sindicatelor Galati - clasa de pian)

M.O.- Îmi iubesc mult elevii, sunt ca şi copiii mei. Poate pentru unii sunt mai dificilă, dar îi iubesc în egală măsură şi îmi doresc ce e mai bun pentru ei. Sper ca măcar unii dintre ei să devină muzicieni.

 

A.B.- Cui mulţumiţi pentru ce sunteţi astăzi?

 

M.O.- Cineva acolo sus mă iubeşte, mulţumesc şi părinţilor, profesorilor, soţului meu, copiilor. Mai doresc să mulţumesc şi colegilor mei cu care lucrez, directorului meu Domnul Ovidiu Ioan Manole. Şi, nu în ultimul rând, dumneavoastră Doamna Angela Baciu pentru buna colaborare pe care o avem (nu uit atâtea spectacole şi evenimente pe care le-am organizat şi împreună cu o altă tânără colegă - profesoară şi ea de canto şi dans – si solista de muzica usoara, Andreea Ignat), cât şi …pentru acest interviu.

 

A.B.- Pentru că se apropie ziua dumneavoastră, vă urez din toată inima “La mulţi ani!” şi multă sănătate. Aveţi un gând şi pentru cititori?

 

M.O.- Iubiţi muzica şi arta. Vă poate face fericiţi! Şi vă prelungeşte şi viaţă!!!

 

A.B.- Vă mulţumesc!

 

Interviu realizat de Angela Baciu

(septembrie 2015)

 

Vizualizări: 327

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor