1. Un om uriaş în Oraşul universal
– Oare de ce în Moldova s-au născut cei mai mari oameni ai neamului nostru, iar
în Banat să zicem, nu putem constata acest lucru ?
– Citesc în revista Cronica din Iaşi, într-un interviu cu Alexandru Călinescu, că şi
George Şerban este ieşean. Timişoara şi Iaşii, Moldova şi uriaşii, incaşii şi şiiţii fac
parte din patria noastră.
– Eminescu foloseşte cuvîntul „ţară”...
– De ce mă cobori în înălţimi solare înainte de a şti ce şi cum să rostim ?
– Pentru că nu am o strategie elaborată a discuţiei !
– Ţi se pare!Ai o strategie, prin urmare. o viclenie a umerilor cu epoleţi, dacă
vreţi!
– Nu vreau pentru că nu am avut şansa de a purta epoleţi. Ai fost la masă cu
Georg Baselitz şi cu Springer?
– La terminarea ei am fost cu Springer la el acasă, după această masă !
– Era bogat ?
– Springer?
– Se înţelege...
– Se lăuda. Eu cred că era mai degrabă sărac şi este dar nu-i convine să se arate în
alt fel căci
altfel nici un artist nu mai merge spre el.
– Cum arată Georg Baselitz?
– Este un monstru!Are cap mai mare decît toţi oamenii şi pe fruntea sa o cicatrice mai mare decît, să zicem, trecea cu plugul tatăl meu pe holda ogrăzii noastre.
Închipuie-ţi un om uriaş în oraşul universal. Un Polifem cu cicatricea pe frunte.
– Era cursiv în gîndire?
– Cum să fie cursiv cînd răsturna pe cursul de sus în jos, ar fi fost recursiv să fi
făcut de jos în sus.
– Aveţi un sport preferat?
– Pin-pongul...
– Unde sînteţi mai puternic- în pictură, sculptură, poezie?
– În desen !
– Dacă aveţi un crez artistic , un ideal?
– Două:România Mare şi oraşul universal.
2. Un avînt romanesc
– Relaţia poezie, pictură şi sculptură poate fi considerat un triunghi al spaţiului estetic?
– Nu pot înjunghia un singur unghi. Degetele mele de la picioare n-au unghi.
Sunt rotunde ca soarele nici unde nu afli pămînt între degetele de la picioare
ale cerului ce sunt iar degetele de la mînă sunt numai iarna şi numai groscior
împlîntate-n moşocoarne acolo unde pe coarne bolunde e singurul moşul meu
care doarme, spunîndu-mi poveşti:Eşti!
– Poezie, pictură şi spaţiu în miezul de vară...
– Atîta ştiu că-i vară cît iarba se fierbe în cele stătute ceaune de ceară. Aprinzi
supt grinzile cerului flacăra fără păcat şi abia adevărul îl cat la piept cu crucea
lui Iisus. El va fi veşnic tot sus ca un miel înălţat nu ca cel miel lăsat cu para-
şuta ca nuca....
– O pildă după Borges cu regele şi poetul:oglinda, masca şi junghiul...
– Junghiul poetului este în pat. Îl înjunghie fără de unghii o patrie fără bărbat, este văduvă ea prin divorţ.
– O fi Basarabia ?
– N-am unghii în glas să înjunghii în somn pe acest domn.
– Dar avem inflexiuni...
– Avem nave flexibile de lemn sau numai în lemn ori doar în staule de găteje
cu degete beteje fără unghi scobesc un avînt romanesc, o fîntînă romană cu
mură şi mană la vraniţă, cu via de la scrofa la perini, cu cucu pismaş în oraş şi
la încă lăsatele sate. Dobor stîncilor celor căzute din munte un ou. Îl omor ca
să crească din nou într-o casă cerească.
Concluzie:La al zero-lea congres, va fi oul reales !
ştefan Jurcă
Baia Mare, 19 iulie 1995
Interviul a fost publicat în cotidianul
Graiul Maramureşului Nr. 3549 din
29 noiembrie 2001.

Vizualizări: 527

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Septembrie 2, 2013 la 9:45pm

Felicitări!

Comentariu publicat de Mihai Pamfil pe Septembrie 2, 2013 la 6:10pm

Aceasta este atmosfera în OLOSPOLIS ! Nu e precum în citadela lui Platon. Vă aduceţi aminte, domnule Jurcă, de întâlnirea de la Deseşti, dintre Nichita Stănescu, Mihai Olos şi Petre Got, poetul maramureşean strămutat la Bucureşti. Se sărbătorea întâlnirea cu fiii satului, la care Mihai Olos şi Nichita participau în calitate de invitaţi ai poetului Petre Got. Primarul comunei, în discursul său, aduce laudă oamenilor locului: "Moroşenii sunt oameni puternici, stejari cu rădăcini vânjoase, pe care vânturile istoriei n-au reuşit să-i clintească de la vatra lor !". Stimulat de cuvintele primarului, Nichita clamează " NU ROATA, VATRA !". Mihai Olos adaugă: "NU ROTIREA, ROSTIREA !". Petre Got ( maramureşeanul stabilit la Bucureşti) precizează: "ÎN MARAMUREŞ SUNT MAI MULTE VETRE DECÂT ROŢI ".  Olos glăsuieşte: "MAI MULTE PETRE DECÂT GOŢI !".

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor