(proza scurta )

Terminase câteva arpegii şi se pregătea să execute câteva bucăţi, dintr-un concert de Bach. Nu era timp de pierdut, se apropia teza la matematică şi mai avea înca mult de lucru. Cu celelalte se descurca mai uşor, dar la matematică vroia cu orice preţ să se încadreze în baremul celor ce vor participa la olimpiadă. Nu se instalase bine pe scaun, că sună strident telefonul. Salut, ce faci fată ? Eugenia sunt, iar cânţi la pian ? te aud din stradă...
-Scuze, nu ştiam că eşti la intrare, nu a sunat interfonul, îl rog pe tata să facă ceva cu el că nu merge. Ţi-am dat drumul, poţi urca acum. Iuliana se postă în uşa de la intrarea în apartamentul în care locuia împreună cu părinţii, aşteptând colega de clasă să-şi facă apariţia.
- De ce nu m-ai anunţat că vii ? pregăteam ceva bun, aşa m-ai luat pe nepregătite să vedem ce a lăsat mama în frigider, spuse Iuliana, colegei sale care ajunsese deja pe palier.
- Lasă că astăzi nu am timp să stau până plecăm la şcoală, am venit doar să te anunţ....draga mea, este un tip cool, care te-a văzut la noi de ziua mea şi moare să te cunoască. Să nu pui nu, că m-a înnebunit de cap, nu mai scap de el.
-Acum ţi-ai găsit şi tu ? am aşa de multe pe cap...mai vedem în vacanţă, chiar nu pot acum. Mă pregătesc de olimpiadă şi am de lucru la niste bucăţi muzicale care nu-mi ies cum aş vrea eu. Mai vorbim în vacanţă, acum chiar nu am timp de aşa ceva.
- Nici să nu te gândeşti, aşteaptă jos, ce să-i spun ? crezi că eu am timp de umblat să fac cupluri ? i-o întoarse Eugenia cu sarcasm. Am venit cu el, că nu mă mai slăbea, este o pacoste...drăgălaşă, hai nu fi naivă. Eşti singura din grupul nostru care nu are prieten. Cât ai să mai aştepţi ? Noi îi spunem Rocco.
-Bine, mă îmbrac şi cobor, dar nu stau mai mult de 5 minute, trebuie sa vină tata din oraş şi nu vreau să creez discuţii degeaba. După câteva minute Iuliana, cobora scarile însoţită de insistenta sa colegă, să-l cunoască pe Făt frumos-ul descris de aceasta. S-au făcut prezentările, s-au schimbat în grabă numerele de telefon, iar după alte citeva minute Iuliana se afla din nou la pian, unde se straduia să execute cât mai expresiv o partitură. Între timp tatăl, pusese ceva in frigider şi plecase cu alte treburi, fără să o deranjeze. După o oră sună ceasul potrivit de ea, să o anunţe când va trebui să intre în culegerea de probleme de matematică, a cărei olimpiadă se apropia. Nu ţinea morţiş să fie prima clasată, dar nici in urma tuturor nu vroia să fie. Aşa se face că a fost selecţionată pentru olimpiadă, ca a treia din clasa ei. Atât a putut face, atât a făcut, ea era mulţumită că prin munca ei, se afirma într-un domeniu deloc uşor.
După ce Eugenia îl prezentase pe Făt Frumos-ul din apropierea locuinţei sale, acesta începu să o aştepte pe lângă şcoală, ba mai venea uneori şi cu câte o floare, ascunsă în geacă, să nu-l vadă nimeni şi să-l ironizeze. A urmat un schimb de CD- uri cu ultimele piese muzicale la modă, expert în arta cuceririlor, tânărul avusese grijă să aducă şi muzică clasică pe care fata o executa la pian, aşa ca un plus de atenţie. Au început şi invitaţiile în oraş, la o cafea, la un film, dar la un moment dat, Iuliana a fost invitată la el acasă. A acceptat din curiozitate.
Cum au decurs treburile între cei doi tineri...numai ei ştiu. Acasă Iuliana, nu mai ştia cum să justifice, plecările ei misterioase, ba chiar şi absenţele de la şcoală.
Îngrijoraţi părinţii, au rugat un vecin, pensinar care tot nu avea nimic de făcut, să fie puţin atent, la ce se întâmplă în urma lor, acasă şi mai ales cu fata lor.
Impresionat de misiunea primită, pensionarul se puse pe treabă.
Să păzeşti o tânără fată...este ceva asemănător cu a păzi o turmă de iepuri. Venirile şi plecările fetei, erau aşa de dese, ba mai primea şi vizita unui băiat. Acest lucru trebuia să-l afle tatăl fetei în primul rând. Fata era minoră, iar vecinul pensionar o cunoştea de când mergea la gradiniţă. Pe tânărul respectiv, il identifică uşor, deoarece îi amintea de propria sa tinereţe. Cunoştea genul, azi cu una, mâine cu alta....tot aşa cât te mai ţin puterile. Dar de Iuliana chiar îi părea rău că intrase în legătură cu un astfel de băiat, ea era o fată finuţă şi educată altfel, dezamăgirea ei va fi foarte mare când se va dezmetici din aventura asta.
Între timp o vedea pe fată din ce în ce mai abătută, chiar plânsă într-una din zile şi asta îl făcu să stea de vorbă cu părinţii fetei, să le atragă atenţia că ceva grav se întâmplă. Colega ei care venea acum şi mai des la ei în casă, nu-i inspira nici o încredere, vecinului pensionar, dimpotrivă, o suspecta de ipocrizie.
Omul bine intenţionat, nici nu realiza cât de aproape era de adevăr. Iuliana fusese atrasă într-o cursă, de câţiva colegi invidioşi pe liniştea ei, pe rezultatele obţinute numai din munca ei, pe aprecierile profesorilor care o dădeau de exemplu în clasă. Aşa ajunsese Iuliana, obiect de distracţie al lui Făt Frumos, băiatul de bani gata, care se detaşa foarte uşor de fetele ce treceau prin patul lui.
Pe cele ce rezistau mai mult, chiar le respecta, dar pe cele care cedau uşor, le ironiza şi umilea, în toate felurile. Toată şcoala ştia deja de aventura lui cu tocilara clasei, cum o porecliseră în sectret, cei din grupul de RAZBUNARE.
Deviza lor – FĂRĂ GENII – nu ne trebuie genii, obişnuiau să spună la un pahar de băutură şi o ţigare, ascunşi într-unul din apartamentele în care locuiau, sau în câte o bombă, unde nu le cerea nimeni buletinul, să vadă dacă sunt sau nu majori. Pe cine şi de ce se răzbunau, nu-şi băteau capul cu asemenea întrebări, se amuzau făcând cât mai multe rele şi se simţeau foarte bine.
Într-una din seri, după ce vecinul, fin observator, povestise părinţilor ce văzuse el zilnic, in jurul Iulianei, părinţii au ţinut sfat şi au decis.
Mama se aşeză pe marginea patului fetei, care motivase o durere de cap şi se retrăsese la culcare mai devreme decât de obicei. Părinţii au decis că cel mai bine este să nu-i spună fetei că ştiu ce se petrece. Era o fire sensibilă, se va simţi prost, mai ales faţă de tatăl ei, dar mama era hotărâtă să stea de vorbă cu ea.
- Draga mea, noi am vorbit multe despre viaţă, acum tu ar trebui să-mi spui ce se petrece. Promit că va rămine totul între noi, nu-l vom supăra şi pe tata, dar eu trebuie să ştiu ce probleme ai şi cum să te ajut.
Pe perna fetei se prelingeau lacrimi fierbinti, de umilinţă, de ruşine, de neputinţa ei de a-şi rezolva singură problemele. Prietenii ei, cei care o atrăseseră în capcana acestei mizerii, o abandonaseră repede după ce şi-au pus planul în aplicare. Cei mai răutăcioşi din şcoală şi care auziseră de noua ispravă a lui Rocco, nu ezitau să o strige pe tocilară şi să o invite la ei acasă. Drama fetei nu cunoştea margini. Nu mai atinsese clapele pianului de săptămâni intregi. Se simţea murdară. Nu-şi putea ierta slăbiciunea pentru Rocco, cum de s-a putut îndrăgosti de un astfet de băiat, rău, crud, de o obrăznicie fără margini, fără scrupule şi fără conştiinţă. Se temea şi de faptul că în astfel de situaţii, ar fi putut apare o sarcină nedorită la cei 16 ani ai săi şi atunci sigur îşi va mâhni părinţii cu ruşinea ei. La întrebările insistente ale amamei sale, Iuliana spuse doar... vreau să mă mut la altă şcoală, dacă vrei să mă ajuţi fă asta pentru mine.
–Am făcut o prostie şi nu-i pot suporta consecinţele. Mă sufoc dacă mai rămin în şcoala asta. Pe urmă...voi intra în normal, nu vreau să vă faceţi griji şi pentru mine. Le aveţi şi voi pe ale voastre. Ştergându-i lacrimile, mama promise că va face demersurile respective, motivând mutarea lor în alt cartier al capitalei.
–Mi-aş fi dorit sa nu treci nicidată prin aşa ceva, dar vezi şi tu că viaţa ne rezervă tot felul de surprize, adăgase mama. Să nu uiţi, că orice problemă vei avea, mama va fi prima care te va ajuta, prietenii au rolul lor, dar eu îl ştiu bine pe al meu. Te las să dormi, dacă mai sunt şi altele de discutat...aştept.
–Deocamdată nu...asta este tot, mai vorbim noi, spusese Iuliana cu vocea stinsă de amărăciune. Parcă o piatră i se luase de pe inimă, alunecă într-un somn greu fără suspine, fără indoieli, cu intenţia de a merge mai departe, la o altă şcoală, să-şi construiască viaţa aşa cum dorise mereu. De acest episod urât din viaţa ei, va trebui să uite şi să-şi continue studiile cum îşi propusese. Făcuse o prostie, dar păcat ar fi fost să persiste in acea prostie, păcat de eforturile părinţilor şi ale ei, dacă ar abandona. Nicidată nu va mai asculta sfaturi de la persoane atât de puţin cunoscute. Viaţa i-a dat această palmă, tocmai pentru a o trezi la realitate. Dar tot ea, viaţa poate fi frumoasă, daca ştii să alegi de o parte ce este bun şi frumos, de ceea ce este urât şi murdar. Oricât ar suferi după o astfel de experienţă, nu va putea schimba ea lumea. Fiecare om, are aşternutul ce şi l-a facut singur. Cu această nouă speranţă în suflet Iuliana intră în zorii zilei în sufragerie, unde se aşezase praful pe pian. Îl şterse cu grijă, apoi mângâie clapele cu recunoştinţă ca pe un prieten bun, care nu o părăseşte la greu şi de care nu se va ruşina nicidată.
Flora. (inspirata din actualitate)

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de iulia pe Noiembrie 27, 2008 la 12:02pm
doamna, respect!.. da' asta era din actualitatea dumneavoastra
acum ce finutz atzi sugerat , numit sex , se face in spatele liceului shi se povesteshte in gura mare in pauze
prietenele sunt prietene la catarama shi ishi povestesc:,,fataaa! m
i-am tras-o cu unu' aseara , din grupu' ala vesel, da' nu mai shtiu cu care ca eram muci...''
viatza nu mai da palme , da direct shuturi shi sunt pline spitalele de copii abandonatzi
niciun pian nu-tzi mai este atat de bun prieten incat sa ierte prostia omeneasca shi sa schimbe o lume care sta cu curu'-m sus
multzumesc pentru ce-atzi scris shi pentru sufletu' care mai crede in flori de ciresh

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor