Natura, cu stihul ei cel dulce,

Prin grandoarea creaţiei!
Vădeşte lumii întregi,
Oglinda bunătăţii lui Dumnezeu,
Farmecul iubirii!

Prin flori şi iubire
Învăluite în Taina  neînţeleasă...

Din a Cerului Tărie,

Stăpânul Vieţii,

Deschide nouă, « Legământ »,

Poarta Nemuririi.

La cumpăna dintre ani, Tera se frânge !
Universul caută un vinovat.

De starea lumească deplorabilă...

Eroii din analele lumii, decide...

“Cine-i stă împotrivă ?!!

De ce curge atâta sânge ?!!”

Complotul vinovaţilor, elitele Terei,
Implicaţi în această distrugere,
Priveşte în jos, cu capul greu atârnând.

Se ascund în zona de idei.

Pe pieptul Tatălui Pământ.

Vitalul efemer...« moarte lentă ! »
Sentinţa e irevocabilă !...
Universul, natura, viaţa,

Nu vor avea nicio putere de apărare
În faţa elementelor fenomenale...

Poporul meu drag,

între durere şi extaz, ca o alinare

Să aducem, acum, smerita închinare

un sfânt prinos,

Domnului nostru Iisus Hristos !

 

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor